ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4751/2019

Ședința publică din data de 15 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 15 mai 2018, sub nr. x/2018 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în calitate de președinte al B. a solicitat obligarea Ministerului Agriculturii în solidar cu Agenția de Îmbunătățiri Funciare Prahova să-i soluționeze cererile înregistrate la Direcția Agricolă Județeană Prahova, la Ministerul Agriculturii și la Academia de Științe Agricole și Silvice privind corectarea pantei de execuție a Canalului Magistral de Irigații - Desecări Buzău - Apa Loloiasca - comuna Tomșani, județul Prahova, pentru a coborî nivelul apelor freatice din zona județul Prahova, cu 1,5 - 2 m, care în timpul unor ploi mai abundente fac ca intravilanul satului să plutească sub ape, precum și toate puțurile și, de asemenea, comunicarea listei cu unitățile CAP/Cooperative Agricole de Producție pe țară/județe la finele anului 1990, înaintea adoptării legii nr. 18/1991 și desființării, distrugerii - furtului unităților CAP, urmată de a IAS, potrivit datelor din arhiva Uniunii Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție, cunoscând că G.A.S-urile devenite C.A.P.-uri din 1965 au reprezentat "mămica" tuturor locuitorilor țării și principala sursă de export produse agricole 1962-1989/1990; cu admitere de urgență pentru includere în Monografiile comunelor Fulga și Inotești, județul Saac, Săcuieni, Prahova.

Prin sentința nr. 189 din 07 noiembrie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării cererii, invocată din oficiu și a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., președinte al B., în contradictoriu cu pârâții Ministrul Agriculturii și Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala Județeană Prahova, ca netimbrată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A. și B., care a solicitat admiterea recursului.

Intimatul- pârât Ministerul Agriculturii care a invocat excepțiile netimbrării căii de atac și nulității recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în prevederile de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala Județeană Prahova a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate excepția netimbrării recursului declarat de reclamantul A. invocată prin întâmpinare de intimatul pârât Ministerul Agriculturii și excepția inadmisibilității recursului declarat de B. invocată din oficiu de instanță, asupra cărora trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În speță, cererea de recurs formulată de reclamantul A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât recurentul nu a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 RON, datorat conform O.U.G. nr. 80/2013, aspect care primează în analiza regularității căii de atac exercitate.

Înalta Curte constată că, deși i-a fost comunicată obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 20 RON, la data de 28 ianuarie 2019, conform dovezii anexate la dosarului și ulterior, i-a fost înaintat un exemplar al încheierii din data de 19 februarie 2019 (în data de 19 martie 2019 - dosar), prin care s-a respins cererea de acordare facilități sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru formulată de recurentul-reclamant A., acesta nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței(...)", iar art. 32 din același act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse și temeiurile de drept anterior indicate, Înalta Curte va dispune anularea ca netimbrat a recursului formulat de reclamantul A..

În ceea ce privește recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 189 din 07 noiembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că au avut calitatea de părți în fața instanței de fond reclamant A. - Președinte al B. și pârâți Ministerul Agriculturii și Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala Județeană Prahova

Prezentul recurs a fost exercitat de reclamantul A. și B..

B. care a exercitat calea de atac a recursului nu a fost parte în dosarul instanței de fond, neavând calitate procesuală. Prin urmare, nu are nici calitate procesuală activă de a exercita calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri pronunțate în soluționarea unei cauze în care nu a fost parte.

Potrivit art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, or în cazul dedus judecății, reclamant în cauză este A. - Președinte al B.. Prin urmare, calitatea procesuală activă de a exercita calea de atac o avea A., care de altfel a depus cerere de recurs, și nu B., titularul recursului, căruia îi lipsește calitatea procesuală activă.

Văzând și prevederile art. 246-248 C. proc. civ., coroborate cu art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul pentru lipsa calității procesuale active.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 189 din 07 noiembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 189 din 07 noiembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2019.