ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4464/2019

Ședința publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.05.2015, reclamanta Comuna Florești în contradictoriu cu Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București- Ilfov; Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Centru, Ministerul Fondurilor Europene - AMPOSDRU a solicitat: anularea în parte a scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 7188/07.08.2014 emise de pârâta de rând 1, în ce privește decizia de declarare a neeligibilității și respingerea la rambursare a cheltuielilor în sumă de 33.998 RON; anularea deciziei de respingere a obiecțiunilor reclamantei și de menținere a deciziei de declarare ca neeligibile și respingerea la rambursare a cheltuielilor în sumă de 33.998 RON, consemnată în minuta întâlnirii de conciliere nr. 223/SICE/18.11.2014; obligarea pârâtelor de rând 1 și 2 la emiterea unei decizii de validare a cheltuielilor în sumă de 33.998 RON; obligarea pârâtei de rând 3 la rambursarea efectivă a sumei de 33.998 RON către reclamantă; anularea în parte a scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 9286/06.10.2014 emise de pârâta de rând 1, în ce privește decizia de declarare ca neeligibile și respingerea la rambursare a cheltuielilor în sumă de 106.920 RON; anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 33/07.11.2014 emise de pârâta de rând 1 având nr. de înregistrare la aceasta 11158/17.11.2014; obligarea pârâtelor de rând 1 și 2 la emiterea unei decizii de validare a cheltuielilor în sumă de 106.920 RON; obligarea pârâtei de rând 3 la rambursarea efectivă a sumei de 106.920 RON către reclamantă; anularea în parte a scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 849/03.02.2015 emise de pârâta de rând 1, în ce privește decizia de declarare ca neeligibile și respingerea la rambursare a cheltuielilor în sumă de 109.652 RON; obligarea pârâtelor de rând 1 și 2 la emiterea unei decizii de validare a cheltuielilor în sumă de 109.652 RON; obligarea pârâtei de rând 3 la rambursarea efectivă a sumei de 109.652 RON către reclamantă; obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 224/2016 din 13 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată a reclamantei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Comuna Florești, fiind criticată sentința atacată și solicitânu-se, în principal, casarea sentinței și admiterea acțiunii formulate, iar, în subsidiar, casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recurenta a prezentat situația de fapt a cauzei și a arătat că problema juridică dedusă judecății în prezenta cauză este în ce măsură este legală respingerea solicitărilor de rambursare a cheltuielilor cu salariile echipei de management a proiectului, efectuate de recurentă conform cererii de finanțare aprobate de pârâte și conform contractului de finanțare încheiat de acestea, motivat de pretinsa încălcare a art. 34 din Legea nr. 284/2010. Această încălcare ar consta în faptul că salariile acordate membrilor UMP angajați de recurenta-reclamantă ar fi superioare pragului valoric impus de acest text de lege.

Recurenta a precizat că deciziile pârâtei de rang 1 de declarare a acestor cheltuieli ca neeligibile sunt vădit nefondate și nelegale.

Astfel, recurenta a arătat că actele administrative atacate prin acțiunea dedusă judecății sunt contrare unor acte administrative anterioare, arătându-se că cheltuielile ce fac obiectul speței au fost declarate eligibile prin acte administrative neatacate, intrate în circuitul civil.

S-a arătat că dreptul OIR POSDRU de a analiza caracterul eligibil al unor cheltuieli, în etapa implementării proiectului, nu este un drept absolut. Recurenta a precizat că există două limite în interiorul cărora trebuie să se realizeze analiza eligibilității și anume: normele legale incidente și actele administrative anterioare, C. proc. civ. efecte cu privire la chestiunea respectivă, argumentând faptul că reanalizarea eligibilitării cheltuielilor nu poate fi făcută în abstract, ci doar în limitele actelor administrative anterioare.

Recurenta a arătat că cheltuielile în discuție nu încalcă prevederile art. 34 din Legea nr. 284/2010, solicitând să se constate că nu este incident în cauza dedusă judecății. S-a arătat că una dintre condițiile esențiale pentru incidența art. 34 este ca membrii UMP să fi fost, anterior numirii lor în această calitate, angajați ai instituției publice beneficiare a proiectului. De asemenea, s-a precizat că textul vorbește de o majorare procentuală (cu până la 75%) a veniturilor salariale, urmare a nominalizării în UMP. S-a arătat că toți membrii UMP din speță au fost angajați exclusiv pentru implementarea proiectului și nu erau anterior angajații recurentei.

Recurenta a susținut că nelegalitatea actelor atacate rezultă și din valoarea cheltuielilor respinse la rambursare.

1.4. Apărările intimatului

În cauză intimatul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Regiunea București-Ilfov a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, intimatul Ministerul Finanțelor a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că hotărârea instanței de fond nu respectă rigorile prevăzute de lege, având în vedere argumentele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, întrucât a omis a se pronunța cu privire la chestiuni de fapt și probleme de drept care au fost supuse judecății.

În acest sens, prima instanță, pe de o parte, nu a răspuns argumentului esențial al recurentei-reclamante referitor la existența unor acte administrative anterioare în care se afirma că cheltuielile ce fac obiectul speței au fost declarate eligibile prin acte administrative neatacate, intrate în circuitul civil.

De asemenea, instanța de fond a omis a se pronunța asupra argumentelor recurentei-reclamante referitoare la inaplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 284/2010, însușindu-și în mod necritic punctul de vedere al autorității pârâte.

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze părților dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-au formulat au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., aspect în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate în recurs.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârâtă și la mijloacele de probă administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situației de fapt.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Comuna Florești împotriva sentinței civile nr. 224/2016 din 13 iulie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2019.