ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1343/2020

Ședința publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene - AMPOSDRU și Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord Vest, anularea Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. 2348/26.05.2016 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 2768/05.07.2016, emise de pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord Vest.

Totodată, a solicitat declararea ca eligibile a cheltuielilor în sumă totală de 36.265,40 RON, din cadrul Cererii de rambursare nr. x - finală depuse de reclamanta în cadrul proiectului x "Cresterea pregatirii profesionale in mediul rural pentru dezvoltarea comunitatilor" și declarate neeligibile de către pârât, prin actul atacat.

2.1. Prin încheierea din 23 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată, constatând că pârâții sunt titulari ai raportului juridic dedus judecății sub aspect pasiv, având în vedere competența prevăzută de lege în ceea ce privește coordonarea acțiunilor de finanțare ce fac obiectul cauzei de față.

Prin aceeași încheiere s-a dispus amânarea pronunțării sentinței.

2.2. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentinț nr. 2221 din 9 iunie 2017, a respins excepția de inadmisibilitate a capătului trei de cerere.

Totodată, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a anulat Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 2348/26.05.2016 și Adresa nr. x/05.07.2016 emise de pârâtă.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs pârâții Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord Vest.

3.1. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva încheierii de ședință din data de 23.06.2017

Recursul se referă la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Fondurilor Europene - AMPOSDRU și se arată că, în speță, nu se realizează identitatea cerută de lege între cel care stă în judecată în calitate de pârât și cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită anularea unor acte administrative emise de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Nord Vest, ce i-a fost delegată și activitatea de acordare a finanțării nerambursabile pentru implementarea proiectului x (1308/24.02.2015).

3.2. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței civile nr. 2221/09.06.2017

Recurentul-pârât critică motivarea primei instanțe cu privire la faptul că orele anterioare momentului încheierii contractului de prestări servicii s-ar impune să fie declarate eligibile, datorită activității de pregătire a examentului de către examinatori.

Instanța de fond încalcă astfel principiul neretroactivității, mai ales că în contractele civile de prestări servicii, se stipulează la art. 1 - Obiectul contractului, că "prestatorul realizează în baza prezentului contract, activitatea de evaluare a cursanților care susțin examenul de absolvire a cursului [...] organizat în data de 03.11.2015".

Recurentul-pârât critică și considerentele instanței de fond în legătură cu salariile nete, impozitul și contribuțiile a trei formatori și un lector, în condițiile în care, din analiza CV-ului fiecăruia dintre aceștia, rezultă o experiență specifică mai mică față de cea impusă de Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, fapt ce conduce la încadrarea acestor persoane la alt tarif/oră pentru activitatea prestată, decât cel folosit de reclamantă la determinarea sumelor brute solicitate prin Cererea de rambursare nr. x finală.

Analiza CV-ului trebuie să se raporteze la experiența specifică, adică cea avută efectiv prin punerea în practică a cunoștințelor dobândite în condițiile unui raport de muncă/de serviciu și nu la cea generală, iar perioadele de timp de formare profesională nu sunt asimilate experienței specifice.

Cu privire la decontarea unor cheltuieli care nu au fost prevăzute în bugetul proiectului, respectiv taxă autorizare curs, rezervare nume web, reparații sediu, reparații auto și servicii curierat, pentru care reclamanta a invocat prevederile Ordinului comun MMFPS/MFP nr. 1117/210 din 17.08.2010 și a forței majore, recurentul-pârât arată că sumele nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute de art. 3 alin. (1) din ordin, iar instanța de fond, în mod greșit a apreciat că a fost încălcat principiul proporționalității.

Referitor la presupusa imprevizibilitate a cheltuielilor de reparare a sediului și a unui autoturism, se arată că obiectul contractului de finanțare se referă la "Creșterea pregătirii profesionale în mediul rural pentru dezvoltarea comunităților" și nu la alte activități ce nu se circumscriu contractului încheiat .

3.3. Recursul formulat de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord-Vest - OIRPOSDRU NV

3.3.1. Incidența disp. art. 488 alin. (5) C. proc. civ., prin hotărârea dată, instanța de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Recurentul-pârât susține că prima instanță a încălcat principiul disponibilității prevăzut de art. 9 C. proc. civ., în limita alin. (2) a dreptului la apărare, prevăzut de art. 13 C. proc. civ. și principiul contradictorialității prevăzut de art. 14 C. proc. civ., întrucât toate apărările din faza de cercetare a cauzei sunt formulate în conformitate cu cererea introductivă precizată, luând în calcul ipoteza anulării parțiale a actelor administrative atacate.

Instanța de fond a anulat în totalitate actele administrative, ceea ce face să lipsească de efecte juridice scrisoarea standard de informare asupra sumei în cuantum de 461.113,22 RON, validată ca eligibilă.

3.3.2. Incidența dispozițiilor art. 488 alin. (6) C. proc. civ., hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii.

O primă critică are în vedere nemotivarea sentinței, prin lipsa unei analize concrete a chestiunilor de fapt și de drept care au stat la baza apărărilor formulate de recurentul-pârât.

În mod greșit și nemotivat, prima instanță a înlăturat susținerile prin care s-a arătat că sunt ineficace față de terți, contractele încheiate fără respectarea condiției de formă pentru opozabilitate.

Instanța de fond a înlăturat de la aplicare prevederile art. 4 din contractul de finanțare care stabilesc că sunt eligibile numai cheltuielile efectuate în condițiile dispuse de H.G. nr. 759/2007, Ordinul MMFPS și MFP nr. 1117/2170/2010, Ghidul Solicitantului.

Din cuprinsul prevederilor legale incidente, intimata-reclamantă, în calitate de furnizor de formare profesională avea obligația să desfășoare activitățile premergătoare susținerii examenului, în timp ce comisiei de examinare îi reveneau doar sarcinile privitoare la examinare, conform art. 9 din ordinul comun.

Desfășurarea activităților premergătoare susținerii examenelor de către comisia de examinare este în contradicție cu dispozițiile legale prevăzute de art. 8-12 și art. 40 din ordinul comun.

Plata unui expert de la un plafon superior celui pentru care probează cu înscrisuri experiența profesională specifică, creează un prejudiciu cert în bugetul fondurilor externe nerambursaile și obligă la reducerea finanțării până la nivelul de experiență profesională dovedită cu înscrisuri.

Cu privire la experiența profesională a lectorilor, se arată că instanța de fond este în eroare, selecția acestora trebuie să se facă din rândul formatorilor certificați, care au profiluri în specialitatea corespunzătoare cursurilor susținute.

În mod greșit, reține prima instanță că, de exemplu, doamna B. s-a specializat "la locul de muncă" și putea să fie lector fără autorizare, adică fără să fi absolvit cursuri specializate de formator.

În plus, arată recurentul-pârât, pregătirile la care se referă instanța de fond nu sunt pentru domeniul pe care desfășoară activitate în cadrul proiectului, respectiv pentru cursuri de competențe antreprenoriale.

Situația este identică, susține recurentul-pârât și în privința doamnelor C., D. și E..

Instanța de fond nu indică temeiul de drept în baza căruia a apreciat experiența profesională specifică a formatorilor și nu indică motivul penru care a înlăturat de la aplicare dispozițiile Cap. III din Instrucțiunea AMPOSDRU nr. 104/2015, care definesc experiența profesională ca fiind experiența specifică necesară pentru ocuparea unui post în cadrul proiectelor POSDRU 2007-2013.

3.3.3. Incidența disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material

Recurentul-pârât susține încălcarea de către prima instanță a prevederilor art. 24 din Regulamentul CE nr. 966/2012, care, în consacrarea principiului specificității bugetare arată că "creditele se alocă integral unor destinații specifice pe titluri și capitole, iar capitolele sunt subîmpărțite în articole și rubrici".

De asemenea, au fost încălcate prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 500/2012, care dispun că "nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare" și ale art. 52 alin. (4), conform cărora "plata cheltuielilor se efectuează [...] în limita creditelor bugetare aprobate și a fondurilor disponibile cu această destinație".

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte constată că prin încheierea de ședință din data de 23.05.2017, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității de Management, a cărei reprezentare era realizată la acea dată de Ministerul Finanțelor Publice, în prezent dosarul fiind preluat de Ministerul Fondurilor Europene.

Prima instanță a constatat că pârâtul este titular al raportului juridic dedus judecății, sub aspect pasiv, având în vedere competența prevăzută de lege în ceea ce privește coordonarea acțiunilor de finanțare ce fac obiectul cauzei.

Recursul este nefondat și urmează să fie respins, avându-se în vedere că Ministerul Fondurilor Europene a preluat, în temeiul O.U.G. nr. 23/2016, toate drepturile și se subrogă în toate obligațiile care decurg din toate actele în care Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin organismele intermediare pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane este parte, inclusiv în litigiile aferente activității desfășurate de acesta în calitate de organism intermediar.

2.1. Asupra motivelor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Din perspectiva analizării motivelor pe care se întemeiază hotărârea atacată (pct. 6 teza I), Înalta Curte constată că prima instanță a analizat și a expus argumentele referitoare la: eligibilitatea cheltuielilor referitoare la orele efectuate de membrii comisiei de examinare anterior încheierii contractelor de prestări servicii; plata salariilor, impozitul și contribuțiile unor examinatori care nu îndeplineau condițiile de experiență profesională; reparația sediului și autoturismului; cheltuieli de curierat, astfel că este nefondată critica exprimată.

În legătură cu criticile aferente motivului de nelegalitate prevăzut la pct. 6 teza a II-a, când hotărârea cuprinde motive contradictorii - Înalta Curte apreciază că acestea au fost încadrate greșit, în realitate susținându-se încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, astfel că, urmează să fie analizate în cadrul criticilor expuse pentru pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cheltuiala constând în plata examinatorilor pentru orele lucrate anterior încheierii contractelor de prestări servicii, a fost acceptată de instanța de fond care a susținut că sunt eligibile cheltuielile aferente realizării proiectului, iar aceste persoane au fost nevoite să se pregătească și anterior examenului.

Din cuprinsul contractelor de prestări servicii reiese faptul că prestatorii realizează "activitatea de evaluare a cursanților care susțin examenul în data de 03.11.2015, în acerst scop au fost stabilite sarcinile membrilor comisiei de examinare", de unde rezultă că acestora le revine doar obligația examinării efective.

Instanța de fond nu a ținut seama de prevederile art. 4 din contractul de finanțare și ale H.G. nr. 759/2007, conform cărora este eligibilă numai cheltuiala care este prevăzută în contract și nu orice cheltuială aferentă proiectului.

În ceea ce privește cheltuielile reprezentând salariul net, impozitul și contribuțiile unor examinatori care nu îndeplineau condițiile de experiență profesională, se confirmă cele susținute prin motivele de recurs.

Judecătorul fondului a considerat că reclamantul avea dreptul, potrivit Ghidului Solicitantului, să aplice criterii de calificare și selecție pentru dovedirea capacității de exercitare a activității profesionale specifice examinatorilor cooptați, acesta având obligația de a justifica obiectiv și rezonabil decizia administrativă în raport de specificitatea proiectului.

Marja de apreciere a autorității contractante se poate realiza în limitele impuse de prevederile Ghidului Solicitantului - Condiții Generale, care impun ca formatorul să fie certificat pentru activitatea de formare pe care o prestează.

Din conținutul CV-urilor celor trei formatori în discuție, nu rezultă că aceștia sunt certificați pentru activitatea profesională pe care au prestat-o, confirmându-se susținerile recurentților conform cărora instanța de fond a acceptat o formare "la locul de muncă".

Sunt întemeiate cele arătate de recurenții-pârâți în sensul în care, actele normative incidente impun îndeplinirea unei experiențe specifice și nu generale, iar formatorii în cauză nu au absolvit, la rândul lor, cursuri specializate de formator în domeniu antreprenoriat sau lucrător în pensiune turistică, pentru a putea susține cursurile de formare în domeniu.

Referitor la decontarea unor cheltuieli care nu au fost prevăzute în bugetul proiectului, respectiv taxă autorizare curs, rezervare nume web, serviciu curierat, Înalta Curte constată, așa cum a reținut și prima instanță, că aceste cheltuieli nu au fost într-adevăr, cuprinse în buget.

Instanța de fond consideră însă că, întrucât au fost necesare, acestea se încadrează generic în categoria cheltuielilor eligibile.

Potrivit disp. art. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 1117/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul operațional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2001 - 2013, pentru a fi eligibilă o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, respectiv să fie efectiv plătită de către beneficiar, să fie însoțită de facturi, să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanțare, să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare.

Din actele dosarului, rezultă că aceste cheltuieli nu sunt prevăzute prin contractul de finanțare în bugetul proiectului, astfel că nu sunt eligibile, aserțiunea primei instanțe fiind astfel greșită și în contradicție cu normele materiale invocate anterior.

În discuție nu poate intra o eventuală imprevizibilitate a acestor cheltuieli deoarece dispozițiile legale incidente nu permit plata unor cheltuieli imprevizibile, decât în măsura în care sunt prevăzute în bugetul proiectului.

Stabilindu-se caracterul neeligibil al cheltuielilor solicitate pentru rambursare, rezultă că principiul proprorționalității a fost aplicat în mod corect, odată cu dovedirea prejudiciului bugetului UE, deoarece nicio plată nu se realizează decât dacă este aprobată și potrivit bugetului proiectului.

2.2. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, deși este întemeiată critica adusă hotărârii primei instanțe, care prin decizia de anulare în întregime a actului administrativ atacat (și cu privire la cheltuielile declarate eligibile) a încălcat disp. art. 9, 13 și 14 din C. proc. civ. și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, în raport de soluția adoptată la pct. II.2.1. din considerente, constatarea rămâne fără efecte juridice.

Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează a se admite recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 2221/09.06.2017, să se caseze sentința atacată și, în rejudecare, să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva încheierii din 23 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Admite recursurile formulate de Ministerul Fondurilor Europene și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord Vest împotriva sentinței nr. 2221 din 9 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și, în rejudecare, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 martie 2020.