ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4366/2020

Ședința publică din data de 15 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

La data de 02.12.2019, sub nr. x/2019 Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăti pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014) denumită în continuare A.F.I.R., cu sediul în Str. x, sector l, București, reprezentată legal de director General A., în contradictoriu cu B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună:

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Judecătoriei Zimnicea - Județul Teleorman, secția MIXTĂ FOND

Prin sentința civilă nr. 99 din data de 03 martie 2020 pronunțată de Judecătoria Zimnicea, secția Mixtă Fond, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței sale materiale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Zimnicea a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, ce prevedeau urmoarele:

"(1

1

) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Judecătoria Zimnicea a susținut că nu poate soluționa fondul cauzei fără a analiza actul administrativ, baza pretențiilor reclamantei, caracterul de titlu executoriu al acestuia, precum și respectarea procedurii instituite de O.U.G. nr. 66/2011, în Capitolul IV(Modalități de stingere a creanțelor rezultate din nereguli), astfel că, apreciind că această situație se circumscrie prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 8 și 10 alin. (1/1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente a fost admisă excepția necompetenței sale materiale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

După declinare, dosarul a fost înregistrat la data de 13.03.2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub același număr - 2387/339/2019.

Prin sentința nr. 469 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materială, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Curtea de Apel București a reținut în esență că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 95 C. proc. civ. și, deși litigiul privește obligații bugetare, acesta este de competența instanțelor civile, prin raportare la criteriul valoric.

Curtea de Apel București a reținut ca fiind incidentă în cauză și Decizia ÎCCJ nr. 7/2018 dată în interesul legii.

În consecință, a apreciat Curtea de Apel București că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Zimnicea.

Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Zimnicea, secția Mixtă Fond, pentru considerentele ce urmează:

Argumentele de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăti pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014) denumită în continuare A.F.I.R., în contradictoriu cu B., a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună:

Raportat la petitul cererii de chemare în judecată, constată Înalta Curte, în regulator de competență că, în mod judicios Curtea de Apel București a reținut că obiectul cauzei este reprezentat de acțiune în pretenții - obligare la plata unei creanțe bugetare - formulată de reclamanta AFIR, autoritate publică de rang central, în contradictoriu cu pârâtul persoană fizică, B. și că, potrivit cererii de chemare în judecată și contrar celor reținute de Judecătoria Zimnicea, instanța nu este chemată să analizeze legalitatea actului administrativ în baza căruia a fost stabilită creanța în cuantum de 77.818,60 RON, în sarcina pârâtului B., respectiv în cauză nu se invocă aspecte în legătură cu legalitatea procesului-verbal de constatare nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/05.07.2017, mai ales că actul la care se referă reclamanta în acțiune - respectiv acest proces-verbal, emană chiar de la aceasta, reclamanta apreciind implicit că actul a fost emis în mod legal, creanța fiind corect stabilită în aplicarea O.U.G. nr. 66/2011.

Demn de reținut este și faptul că acest process-verbal în baza căruia s-a determinat creanța bugetară pretinsă de la pârât, nu a fost contestat de acesta.

În acord cu Curtea de Apel București și Înalta Curte reține că instanța nu este învestită cu acțiune întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, în scopul anulării actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/05.07.2017, pentru ca, în cauză să fie aplicabile prevederile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, în baza cărora Judecătoria Zimnicea și-a declinat competența, având în vedere că cererea nu privește un act administrativ care are ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă.

De altfel, constată Înalta Curte că, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată - 02.12.2019 - articolul 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, avea următorul conținut." 1^1) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1).", această formă intrând în vigoare încă din data de 02.08.2018, forma prezentată de Judecătoria Zimnicea, fiind modificată la această data, de Legea nr. 212/2018.

În condițiile în care cererea ce face obiectul judecății privește demersul inițiat de emitentul actului, ce are calitatea de reclamant și nu de pârât, actul administrativ în baza căruia s-a constituit creanța, nefiind contestat nici de către reclamantă și nici de către pârât, printr-o eventuală cerere reconvențională, constată Înalta Curte că, în prezenta cauză, litigiul privește obligații bugetare, care, raportat la suma principală pretinsă (77.818,60 RON), adică " de până la 200.000 RON, inclusiv", sunt de competența instanțelor civile, determinate potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 8 alin. (2) și (3) și art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, invocate de Judecătoria Zimnicea, nefiind incidente în prezenta cauză, raportat la obiectul judecății și la titularul cererii de chemare în judecată.

Temeiul legal al regulatorului de competență

În consecință, având în vedere considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Zimnicea, secția mixtă fond, conform art. 94 pct. 1 lit. k) coroborat cu art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în contradictoriu cu pârâtul B., domiciliat în Județ Teleorman, în favoarea Judecătoriei Zimnicea, secția mixtă fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2020.