ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4294/2020

Ședința publică din data de 10 septembrie 2020

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2020, reclamantul A. - Candidat independent pentru funcția de primar al Municipiului Iasi și la funcția de consilier local în Consiliul local al Municipiului Iași a chemat în judecată Biroul Electoral Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale din 27 septembrie 2020 urmare a soluționării ca fiind inadmisibilă a plângerii sale prealabile împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 49/24.08.2020, în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ actualizata 2019 prin Legea 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative (publicată în M. Of. 658 din 30-iul-2018), solicitând:

- anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 49/24.08.2020;

- obligarea Biroului Electoral Central de a înregistra semnul electoral comunicat de A., candidat independent la alegerile locale din Municipiul Iași din anul 2020.

Prin sentința civilă nr. 76/2020, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

La termenul de judecată din 10.09.2020, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra competenței de soluționare a prezentei cauze.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a instanței supreme, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție este reglementată prin dispozițiile art. 97 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

Astfel, competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată, cu excepția celor date prin lege în competența sa.

În ceea ce privește teza de la pct. 4 al art. 97 sus citat:

"orice alte cereri date prin lege în competența sa", raportată la problema de competență materială pusă în discuție și la obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că nici în Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și nici în H.G. nr. 576/2020 din 22 iulie 2020 pentru aprobarea programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare organizării și desfășurării în bune condiții a alegerilor pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2020 nu se stabilește o competență cu caracter special în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiul de drept invocat de către petent, cererea dedusă judecății în prezenta cauză nu face parte dintre cererile prevăzute a fi soluționate în primă instanță de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte are în vedere faptul că nu există în conținutul celor două acte normative menționate anterior un text care să prevadă expres competența Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unei cereri de natura celei cu care a fost învestită în prezenta cauză.

Totodată, observă că din conținutul înscrisului contestat rezultă faptul că acesta are natura juridică a unui act administrativ, în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004, act emis de Biroul Electoral Central, care este încadrat în categoria autorităților publice centrale.

În raport de dispozițiile legale anterior menționate, care cuprind norme de competență de ordine publică, precum și în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de calitatea pârâtului, este evident că Înalta Curte de Casație și Justiție nu este competentă material să soluționeze cauza de față, competența aparținând secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de apel în a cărui rază teritorială se află sediul reclamantului, conform art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit cărora:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, din punct de vedere formal, contestația formulată în cauza de față este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța competentă din punct de vedere material fiind, potrivit art. 10 alin. (1) din lege, curtea de apel, secția de contencios administrativ și fiscal, ca instanță competentă în privința litigiilor având ca obiect acte administrative emise de autoritățile publice centrale, iar din punct de vedere teritorial, conform art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, având în vedere domiciliul contestatorului din mun. Iași, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Iași.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 97, art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 132 C. proc. civ. din C. proc. civ., Înalta Curte va trimite cererea formulată de contestator spre competentă soluționare Curții de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza privind pe contestatorul A. și pe intimatul Birou Electoral Central spre competentă soluționare la Curtea de Apel Iași.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2020.