ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4006/2020

Ședința publică din data de 29 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 19 iunie 2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L., Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Societatea B. S.A., C., D., E., F. și G., a solicitat:

- constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 07.03.1996, emis de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în ceea ce privește suprafața de teren de 700 mp, situată în str. x, București;

- anularea tuturor actelor de proprietate emise în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, respectiv actul de vânzare-cumpărare încheiat la Biroul Notarial H., autentificat sub nr. x din 13.09.2005, prin care S.C. B. S.A. a vândut societății I. S.R.L. (actual S.C. B. S.R.L.) suprafața de teren de 970,45 mp, situată în str. x, București;

- constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafață de 700 mp, situat în str. x, București, prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani.

1.2. Prin cererea completatoare înregistrată la data de 08 mai 2019, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 07.03.1996 și a anexelor acestui act.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1754 din 19 iulie 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe privind primele două capete ale cererii de chemare în judecată și a declinat competența de soluționare a acestor petite în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Totodată, a disjuns cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani asupra terenului în suprafață de 700 de mp, situat în București, str. x, sector 3 și a dispus formarea unui nou dosar, fixând termenul pentru soluționarea acestei cauze.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că principala pretenție cu care a fost învestită prin acțiunea reclamantului o reprezintă constatarea nevalabilității parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, act administrativ unilateral, emis de o autoritate publică centrală. Prin urmare, tribunalul a apreciat a fi incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) și c), coroborate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența revenind secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, inclusiv cu privire la capătul subsidiar de cerere vizând anularea actului subsecvent emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 08 noiembrie 2019.

Prin sentința civilă nr. 143 din 04 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, curtea de apel a avut în vedere că, prin cererea precizatoare a acțiunii inițiale, reclamantul a modificat petitul privind constatarea nevalabilității certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în sensul invocării excepției de nelegalitate a acestui act administrativ, în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, a reținut instanța că petitul principal este cel privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, prin efectul prescripției achizitive, în condițiile în care certificatul de atestare a dreptului de proprietate formează doar obiectul unei excepții de nelegalitate.

În consecință, în raport de prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel București a apreciat că instanța competentă să soluționeze cauza este cea în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, respectiv Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a formulat critici de nelegalitate la adresa Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 07.03.1996, emis de Ministerul Agriculturii și Deyvoltării Rurale, cu scopul anulării parțiale a acestui act administrativ în privința suprafeței de teren de 700 mp, situat în str. x, București. Totodată, reclamantul a solicitat și anularea actelor subsecvente emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, precum și constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, prin efectul prescripției achizitive.

Problema care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe a fost determinată de formularea petitului din cererea modificatoare a acțiunii inițiale, prin care reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 07.03.1996, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004. Acest petit a fost interpretat de către Tribunalul București ca reprezentând o completare a petitelor inițiale, care nu produce efecte asupra capătului de cerere vizând anularea parțială a actului administrativ. Pe de altă parte, Curtea de Apel București a apreciat că acest excepția de nelegalitate a înlocuit capătul de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, astfel încât devin incidente dispozițiile referitoare la competența instanței de judecată învestită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate a actului administrativ individual, determinată conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, observând conținutul cererii aflate la fila x din vol. II al dosarulul Tribunalului București, constată că reclamantul a precizat că înțelege să invoce excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 07.03.1996 în susținerea capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin efectul prescripției achizitive și în completarea capetelor de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a actului administrativ contestat și anularea actelor subsecvente.

Așadar, prin cererea depusă la 08.05.2020, reclamantul a completat petitele cererii, fără a proceda la înlocuirea acestora. Contrar celor reținute de Curtea de Apel București, capătul de cerere vizând "constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate" nu a fost înlocuit de excepția de nelegalitate a aceluiași act administrativ. Deși ambele căi procedurale tind la lipsirea de efect a certificatului de atestare a dreptului de proprietate (în ceea ce privește terenul în litigiu), reclamantul a înțeles să învestească instanța de contencios administrativ atât cu o acțiune directă în anularea actului administrativ, cât și cu o excepție de nelegalitate, iar cererea în anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ca petit principal, este determinantă în stabilirea instanței competente material să soluționeze cauza.

În ceea ce privește capătul de cerere vizând constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul prescripției achizitive, Înalta Curte reține că excepția de necompetență materială nu a privit și acest petit, care a fost disjuns de către Tribunalul București din acțiunea inițială și menținut în competența de soluționare a instanței civile.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data promovării cererii de chemare în judecată):

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ. Având în vedere că pretențiile reclamantului privesc legalitatea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate și nu fac parte din categoria debitelor fiscale enumerate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că valoarea obiectului cererii nu este relevantă în stabilirea competenței materiale a instanței de judecată.

În raport de criteriul rangului autorității emitente în sistemul autorităților publice, Înalta Curte constată că actul administrativ contestat a fost emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (fost Ministerul Agriculturii și Alimentației - dosar Tribunalul București), autoritate publică de rang central, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, în speță, a Curții de Apel București.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) și art. 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții S.C. B. S.R.L., Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Societatea B. S.A., C., D., E., F. și G., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iulie 2020.