ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3530/2019

Ședința publică din data de 21 iunie 2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4495 din 13 decembrie 2018, a constatat nul recursul formulat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 3268 din 9 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei nr. 4495 din 13 decembrie 2018, a formulat contestație în anulare Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

În motivarea contestației în anulare se susține că recursul formulat în dosarul cu datele de identificare de mai sus a fost transmis prin fax, iar confirmarea de transmitere a faxului a făcut dovada deplină a transmiterii în integralitate a celor 8 pagini ale motivelor de recurs.

Ulterior, instanța de control judiciar a pus în vedere CNAS să transmită în original motivele de recurs transmise prin fax, având în vedere faptul că cererea de recurs depusă prin fax conținea pe paginile 2, 3, 5, 6, 7 și 8 anumite mențiuni și, intercalat, pe paginile 1 și 4 text imprimat.

Se mai arată că în mod eronat instanța a apreciat faptul că momentul la care CNAS a motivat recursul a fost data de 14.06.2016, ca urmare a transmiterii de către CNAS a motivelor de recurs în original, la solicitarea instanței de judecată, având în vedere faptul că CNAS a transmis prin fax motivele de recurs semnate și motivate la data de 11.03.2016, confirmarea de transmitere a faxului făcând dovada acestui lucru.

Mai mult, în mod eronat instanța a făcut mențiunea că partea are obligația de a se asigura că mijloacele prin care comunică actele de procedură asigură transmiterea textului actului, având în vedere faptul că dovada transmiterii motivelor de recurs prin fax de către CNAS nu cuprinde erori, făcând dovada transmiterii acestora în integralitate.

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.

Analizând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Conform dispozițiilor art. 503 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., reglementează contestația în anulare specială, acestea se referă la situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale și aceste dispoziții sunt de strictă interpretare.

Se reține, așadar, că pe calea contestației în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres și limitativ prevăzute de lege (necompetența, încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, nepronunțarea asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză).

Înalta Curte constată că în cauza de față aspectele invocate de contestatoare nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială" în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Pentru a fi aplicabile în speță aceste prevederi, ar fi trebuit ca hotărârea pronunțată de o instanță de recurs să fie rezultatul unei erori materiale, or, în cauză, nu se poate susține că ne aflăm în prezența acestei situații.

Erorile invocate de contestatoare nu pot forma obiectul remedierii pe calea contestației în anulare pentru că exced voinței legiuitorului, exced prevederilor art. 503 C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare.

Prin urmare, în mod corect, instanța supremă a declarat nul recursul formulat în prezenta cauză, pe motiv că recursul "nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor", fiind în sarcina părții obligația de a se asigura că mijloacele prin care comunică actele de procedură asigură transmiterea textului actului (art. 149 alin. (4) coroborat cu art. 154 alin. (6).

Prin urmare, în cauză nu este incidentă nici ipoteza greșelii materiale prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Deși formal contestatoarea și-a fundamentat cererea pe aceste dispoziții legale, în realitate aspectele învederate nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele expres și limitativ prevăzute de legiuitor.

Din analiza textelor legale anterior citate rezultă că un exercițiu legal al contestației în anulare, cale extraordinară de atac, este condiționat de invocarea unor motive de fapt care să se circumscrie în mod riguros celor limitativ prevăzute de art. 503 alin. 1și respectiv art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul art. 503, coroborat cu art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare de față, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Deciziei nr. 4495 din 13 decembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2019.