ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3308/2020

Ședința publică din data de 8 iulie 2020

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 4507 din 7 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014:

- a respins excepțiile invocate de recurenta - reclamantă Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Giurgiu, cu privire la recursul promovat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale;

- a respins, ca nefondate, recursurile formulate de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Giurgiu și de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 3738 din 25 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal;

- a admis recursul formulat de pârâta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. împotriva sentinței civile nr. 3738 din 25 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A casat, în parte, sentința civilă atacată și, rejudecând:

- a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. și a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamantă, pentru perioada 25.08.2009 - 25.07.2011;

- a respins cererea privind obligarea pârâtei Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., la plata onorariului de expertiză și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.

Împotriva deciziei civile nr. 4507/07.10.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, a fost formulată cerere de revizuire de către Regia Națională a Pădurilor Romsilva, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce reglementează situația în care s-a pronunțat instanța competentă asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

A susținut revizuenta Romsilva că, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat obligarea pârâtei SNTGN Transgaz S.A. la plata sumei de 3.076.738,29 RON, reprezentând obligații bănești aferente ocupării temporare de fond forestier aflat în proprietatea publică a statului pentru anii 2009-2014, iar în opinia acestei părți litigante, toată controversa juridică a fost determinată de conflictul de legi între normele Codului silvic și cele ale Legii nr. 351/2004.

În privința condițiilor de admisibilitate a căii extraordinare de atac a revizuirii, a susținut revizuenta Romsilva că prima instanță a arătat în considerentele sentinței sale, în referire la excepția prescripției dreptului la acțiune, că, dat fiind caracterul de creanță bugetară, supusă termenului de prescripție de 5 ani, obligația solicitată de la pârâta SNTGN Transgaz S.A. nu este prescrisă. În privința conflictului de legi între Codul silvic și Legea nr. 351/2004, a arătat judecătorul fondului că se datorează chirie pentru ocuparea temporară a fondului forestier, întrucât art. 90 din Legea nr. 351/2004, abrogată prin Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și gazelor naționale nu stabilește un regim preferențial și nici nu absolvă de plata chiriei datorate conform Legii nr. 46/2008. S-a mai arătat că, deși prin art. 120 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 123/2012, introdus prin Legea nr. 127/2014, s-a instituit un drept de utilizare gratuită a terenurilor proprietate publică în favoarea pârâtei SNTGN Transgaz S.A., acest drept nu poate fi recunoscut retroactiv.

Prin hotărârea primei instanțe au fost recunoscute pretențiile consemnate în minuta din data de 06.04.2011, cuprinzând obligații înregistrate până la data de 31.12.2010, restul pretențiilor fiind respinse ca nefondate.

Soluționând recursurile declarate de toate părțile litigante, s-a pronunțat instanța de control judiciar în sensul respingerii, ca nefondate, a recursurilor formulate de recurenta-reclamantă Regia Națională a Pădurilor Romsilva și recurentul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar recursul declarat de recurenta-pârâtă SNTNGN Transgaz S.A. a fost admis, consecința fiind cea a casării în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de SNTGN Transgaz S.A., fiind respinsă, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamantă, pentru perioada 25.08.2009-25.07.2011.

A pretins revizuenta RNP Romsilva că, pronunțând această soluție, instanța de recurs a menținut soluția primei instanțe asupra conflictului dintre cele două legi, reținând totuși, în mod contradictoriu, că norma specială este Legea nr. 351/2004, în raport de Legea nr. 46/2008, privind Codul silvic, ceea ce înlătură obligația de plată a chiriei prevăzute de art. 39 din Codul silvic, pârâta SNTGN Transgaz S.A. beneficiind de drepturi de uz și servitute de trecere instituite cu titlu gratuit de Legea nr. 351/2004, cu privire la terenurile cu destinație forestieră aflate în proprietate publică.

În atare condiții, susține revizuenta RNP Romsilva că nu a supus instanței de recurs o astfel de critică în calea sa de atac, iar SNTGN Transgaz S.A. a contestat doar faptul că nu datorează creanța pretinsă în virtutea Legii gazelor, aspect clarificat de prima instanță în sensul prevalenței normelor din Codul silvic.

Printr-o astfel de soluție, instanța de recurs a repus în discuție fondul dreptului, astfel că hotărârea sa este una care evocă fondul, cerință solicitată de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. și îndeplinită în cauză.

A mai susținut revizuenta că, pronunțându-se instanța de recurs în sensul caracterului de normă specială a prevederilor din Legea nr. 351/2004 în raport de normele generale din Codul silvic, ar fi trebuit să admită recursul declarat de SNTGN Transgaz S.A. din această perspectivă, însă, alegând a se pronunța doar pe excepția prescripției dreptului la acțiune, a creat contradicție între considerente și dispozitiv, ceea ce, în opinia RNP Romsilva, echivalează cu o nemotivare, conform practicii ICCJ.

A considerat revizuenta că remediul posibil pentru îndreptarea Deciziei nr. 4507/07.10.2019 este cel al admiterii căii extraordinare de atac declarate împotriva acestei hotărâri judecătorești, schimbarea în parte a deciziei, în sensul casării hotărârii instanței de fond în partea referitoare la respingerea, pe fond, a restului pretențiilor solicitate și, în rejudecare, obligarea intimatei-pârâte SNTGN Transgaz S.A. la plata sumei de 801.212 RON, menținând soluția de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de celelalte părți litigante.

A reluat revizuenta RNP Romsilva S.A. criticile din recursul său, precum și apărările formulate în raport de susținerile în fapt și în drept regăsite în recursurile declarate de pârâții SNTGN Transgaz S.A. și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a căror redare în cererea de față este redundantă.

a. Intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A cerut intimatul MADR, probabil din eroare, dată fiind calea extraordinară a revizuirii în care acesta a depus întâmpinarea, să se rețină că nu este întemeiată excepția nulității recursului pe care l-a formulat în dosar cu respectarea prevederilor art. 488 C. proc. civ., iar în ceea ce privește lipsa de interes și inadmisibilitatea recursului, a solicitat MADR să fie respinse și aceste excepții, arătând că are interes să susțină calea de atac declarată, care, de altfel, este admisibilă.

b. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă SNTGN Transgaz S.A. Mediaș a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca netemeinică și nelegală, precum și obligarea revizuentei-recurente la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în prezenta cale de atac extraordinară.

Pe cale de excepție, a fost invocată prin întâmpinare tardivitatea cererii de revizuire formulată în cauză, pentru nerespectarea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar, a susținut intimata SNTGN Transgaz S.A. că nu poate fi reținut motivul de revizuire invocat de către revizuentă, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât Înalta Curte a reținut în mod corect că recursul declarat de Transgaz s-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub două aspecte, dintre care unul a vizat soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 25.08.2009-25.07.2011, iar celălalt a fost în referire la soluția primei instanțe asupra fondului pretențiilor admise, pentru perioada 2009-2011.

A arătat intimata Transgaz S.A. că, prin sintagma "menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate", instanța de recurs s-a referit la partea din dispozitivul hotărârii primei instanțe prin care au fost respinse celelalte pretenții, ca nefondate, iar în ceea ce privește concursul legilor aplicabile în soluționarea litigiului, a făcut trimitere intimata la jurisprudența altor instanțe, ce au interpretat ca fiind Codul silvic norma generală, iar legea gazelor, norma specială.

II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma argumentelor regăsite în cuprinsul ei, a temeiului de drept invocat și în raport de probele administrate în cauză, Înalta Curte reține caracterul său neîntemeiat, pentru următoarele considerente.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se referă la hotărârea pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul, prin care instanța judecătorească s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

Deși hotărârea supusă revizuirii, în prezenta cauză, este una care evocă fondul, fiind, astfel, îndeplinită această cerință de admisibilitate a căii de atac pe care o reglementează art. 509 și următoarele din C. proc. civ., ipotezele cazului invocat de către titulara cererii de față nu se regăsesc în raport de circumstanțele de fapt și de drept în care au fost soluționate, prin decizia nr. 4507/07.110.2019, recursurile declarate de reclamanta RNP Romsilva și de pârâții SNTGN Transgaz S.A. Mediaș și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Astfel cum este reglementat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se pot identifica mai multe situații distincte în care instanța ce a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită a încălcat limitele învestirii sale, fie prin faptul că a dat mai mult decât s-a cerut, fie a acordat mai puțin decât ce s-a solicitat sau a dat ceva ce nu s-a cerut.

Decelarea susținerilor în fapt din cererea revizuentei RNP Romsilva conduce la neîncadrarea lor în niciuna dintre limitele stabilite prin dispozițiile ar. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Având de soluționat recursuri declarate de către toate părțile litigante, Înalta Curte s-a pronunțat pe criticile fiecăreia dintre căile de atac, fiind anihilată regula neagravării propriei situații în calea de atac pentru fiecare dintre recurenții din cauză. Un prim palier de analiză, ce a condus și la reformarea soluției primei instanțe, l-a reprezentat calificarea duratei termenului de prescripție a dreptului la acțiune în raport de natura creanței pretinse, instanța de recurs statuând că sumele bănești solicitate de reclamantă nu sunt creanțe bugetare, ci creanțe civile, iar termenul de prescripție în care pot fi solicitate este cel general, de 3 ani, iar nu cel de 5 ani, reținut eronat de către judecătorul fondului. Dezlegând această chestiune, a reținut instanța de control judiciar că este fondat recursul declarat de SNTGN Transgaz S.A. Mediaș, iar sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluționarea excepției prescripției.

În consecință, a stabilit instanța de recurs că pentru perioada 25.08.2009-25.07.2011 era prescrisă acțiunea formulată de către reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, iar pentru perioada aferentă anilor 2011, 2012, 2013, 2014 (mai puțin perioada prescrisă), s-a reținut caracterul nefondat al pretențiilor solicitate, justificat de faptul că Legea gazelor nr. 351/2004 și ulterior Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 instituie un regim special, aplicabil cu prioritate în raport de Codul silvic adoptat prin Legea nr. 46/2008.

În pofida faptului că în cuprinsul deciziei atacate cu revizuire s-a reținut că Înalta Curte împărtășește opinia judecătorului fondului cu privire la raportul dintre norma specială și norma generală, se constată că prezintă forță obligatorie statuările instanței de control judiciar, în cuprinsul cărora a fost dezvoltat un alt raționament logico-juridic pentru soluția de respingere ca nefondate a pretențiilor solicitate de către Regia Națională a Pădurilor Romsilva, fără ca acest aspect să poată constitui premisa juridică a cazului de revizuire întemeiat pe prevederile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. Esențial de reținut în cauză este faptul că instanța de recurs s-a pronunțat în limitele învestirii sale, fiind datoare să cerceteze criticile formulate în recurs de către SNTGN Transgaz S.A. Mediaș, privind soluția primei instanțe bazată pe reținerea caracterului de normă specială a Codului silvic.

Considerentele primei instanțe, pentru care s-a stabilit caracterul nefondat al pretențiilor solicitate de către Regia Națională a Pădurilor Romsilva, au fost înlocuite cu cele ale instanței de recurs, care, în final, conduceau către aceeași soluție de respingere a acestor pretenții ca neîntemeiate, acesta fiind motivul pentru care s-a reținut caracterul nefondat al recursului recurentei-reclamante și a fost admis recursul formulat de recurenta-pârâtă SNTGN Transgaz S.A. Mediaș.

Nu se pot reține susținerile revizuentei Regia Națională a Pădurilor Romsilva S.A., potrivit cărora instanța de recurs s-ar fi pronunțat doar pe chestiunea prescripției dreptului la acțiune din recursul declarat de către SNTGN Transgaz S.A. Mediaș, fără a mai analiza și celelalte critici, în condițiile în care, fără a insera specific aceste considerente în cadrul celor aferente analizării recursului declarat de această parte, a răspuns și criticilor referitoare la raportul dintre norma specială și norma generală, consecința juridică fiind aceea a menținerii soluției primei instanțe de respingere, ca nefondate, a pretențiilor solicitate de reclamantă, pentru argumentele proprii ale instanței de control judiciar.

De altfel, instanța de recurs, în paragraful 9 al paginii 6 din decizia atacată cu revizuire, arată că "analizând recursurile declarate de reclamanta RNP Romsilva și de recurenta-pârâtă SNTGN Transgaz Mediaș S.A. în raport de soluția dispusă de instanța de fond atât cu privire la soluționarea excepției prescripției cât și cea dispusă de fond de admiterea în parte a acțiunii, Curtea apreciază prin considerente comune ambelor recursuri că este fondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Societatea Națională de transport gaze Naturale Transgaz S.A. și că este nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Regia Națională a Pădurilor Romsilva.

Prin urmare, instanța de recurs a analizat ambele critici din calea de atac declarată de către pârâta SNTGN Transgaz S.A. Mediaș, reformând soluția în partea referitoare la prescripția dreptului la acțiune, cu menținerea soluției privind caracterul nefondat al pretențiilor solicitate de către reclamanta RNP Romsilva, schimbând considerentele primei instanțe cu cele proprii instanței de control judiciar privind faptul că nu se datorează aceste pretenții.

Faptul că în decizia a cărei revizuire se cere nu au fost sistematizate corespunzător paragrafele în care și-a conturat instanța de recurs raționamentul logico-juridic specific fiecărui recurs analizat în cauză nu reprezintă un aspect de nelegalitate care să poată conduce la retractarea acestei hotărâri judecătorești pe calea uzitată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, cât timp soluția pronunțată concordă cu argumentele avute în vedere la adoptarea respectivei soluții din decizia atacată.

În atare condiții, nu se poate vorbi despre incidența ipotezei în care instanța de recurs s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin urmare, se va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată în prezenta cauză de către revizuenta Regia Națională a Pădurilor Romsilva.

Pentru considerentele expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 513, raportat la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Giurgiu împotriva deciziei civile nr. 4507 din 7 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Giurgiu împotriva deciziei civile nr. 4507 din 7 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iulie 2020.