ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 323/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 323/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anularea Adresei nr. x/07.02.2018, emisă de pârât și înregistrată la autoritatea reclamantă sub nr. x/08.02.2018, referitor la soluționarea contestației înregistrate cu nr. x/17.01.2018 împotriva titlului de creanță emis de OP cu nr. x/21.12.2017 - proiectul "Te ajutăm să fii în siguranță - Centrul de recuperare pentru victimele violenței în familie Rm. Sărat", finanțat în programul RO20 « Violența domestică și violență bazată pe deosebirea de sex», finanțat prin Mecanismul Financiar Norvegian 2009-2014- Contract de finanțare nr. x/28.04.2015.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4408 din 31 octombrie 2018, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă nu a dezvoltat motivele de nelegalitate invocate, făcând trimitere doar la textele de lege care, în opinia sa, sunt incidente și reluând situația de fapt, cu referire la cheltuielile în litigiu pe care le apreciază ca fiind eligibile.
Apărarea intimatului-pârât
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Regularitatea promovării căii de atac
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.
Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.
Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
În cauză, susținerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea față de soluția primei instanțe și a reluat situația de fapt, făcând trimitere la mai multe texte de lege care, în opinia, acesteia, sunt incidente.
Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.
Prin urmare, susținerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Buzău împotriva sentinței nr. 4408 din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2020.