ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3044/2020

Ședința publică din data de 1 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. i-a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Transporturilor, Autoritatea Rutiera Romana și Agenția pentru Agenda Digitala a României, solicitând instanței să dispună suspendarea executării Ordinului ministrului transporturilor nr. 1824/05.12.2018.

Prin sentința civilă nr. 32 din 18 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-au admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Autorității Rutiere Române și Agenției pentru Agenda Digitală și s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română și Agenția pentru Agenda Digitală, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 32 din 18 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-reclamantă a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu a făcut dovada îndeplinirii condiției cazului bine justificat și a pagubei iminente.

Astfel, s-a arătat că este îndeplinită condiția procedurii plângerii prealabile, la dosar existând o copie a plângerii înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. x/04.01.2019.

De asemenea, în opinia sa, cerința cazului bine justificat este îndeplinită, prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din legea nr. 554/2004 și la faptul că prin emiterea Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 1824/2018, în lipsa unui studiu de impact a cărui obligativitate etse reglementată de art. 6 și 7 din Legea nr. 24/2000, reprezintă o vădită împrejurare legată de starea de fapt, care creează aparența de nelegalitate a actului administrative contestat.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, recurenta-reclamantă a susținut că aceasta este dovedită, prin raportare la obiectul de activitate al societății, contrar celor reținute în mod greșit de judecatorul fondului.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

4.1 Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Transporturilor a invocat excepția lipsei de interes a recursului prin raportare la prevederile Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 776/2019, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

4.2 Prin întâmpinările formulate de către intimatele-pârâte Agenția pentru Agenda Digitală a României și Autoritatea Rutieră Română, acestea au invocat faptul că nu a fost recurată soluția pe capetele de cerere respinse pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 30 august 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 25 martie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din 25 martie 2020, cauza a fost suspendată de plin drept, conform art. 42 alin. (6) din Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgentă pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură, prin rezoluția din data de 21 mai 2020, fixându-se termen pentru redeschiderea judecății la data de 1 iulie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

La data de 4 septembrie 2019, recurenta-reclamantă a depus la dosar cerere de renunțare la judecată, întemeiată pe dipozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

La termenul din data de 1 iulie 2020, Înalta Curte a dispus rectificarea citativului întocmit în dosar, în sensul scoaterii din cauză a intimatei-pârâte Autoritatea Rutieră Română și a intimatei-pârâte Agenția pentru Agenda Digitală a României, întrucât soluțiile cu privire la acestea nu au fost recurate, excepția invocată prin întâmpinare rămânând fără obiect.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs nefiind legal timbrată.

Potrivit prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs, deși i-a fost adusă la cunoștință inițial la data de 19 iunie 2019, conform procesului-verbal de înmânare a adresei emisă de instanță, care atestă depunerea acesteia la cutia poștală a destinatarului, aflat la dosar și, ulterior, la data de 16 martie 2020, conform procesului-verbal de înmânare a citației care atestă, de asemenea, depunerea acesteia la cutia poștală a destinatarului, aflat la dosar, respectiv la data de 2 iunie 2020, conform procesului-verbal de înmânare a citației, aflat la dosar.

Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 32 din 18 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 iulie 2020.