ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2583/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 22 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții A., B. și Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Suceava, a solicitat anularea Ordonanței nr. 1 din 08 mai 2015, emisă de Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2015. 1.

Prin sentința civilă nr. 87 din 16 mai 2016, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal. 1.

Prin sentința civilă nr. 1266 din 13 octombrie 2016, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență. 1.

Prin decizia nr. 3567 din 13 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal. 1.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, urmare a pronunțării regulatorului de competență, la data de 24 martie 2017, sub nr. x/2016*. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 89 din 30 mai 2017, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției, invocată de pârâții B. și A. și a respins acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții A., B. și Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca urmare a admiterii acestei excepții (art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004). 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 89 din 30 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În motivarea recursului, reclamanta a susținut că plângerea prealabilă împotriva actului administrativ contestat a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004. A arătat reclamanta că, în raport de data de 27.05.2015, la care Ordonanța de clasare nr. 1/08.05.2015 a ajuns în posesia Direcției Juridice a ANI și a fost înregistrată în sistemul electronic intern al instituției, termenul de 6 luni pentru depunerea plângerii prealabile expira la 27.11.2015. Întrucât plângerea prealabilă împotriva ordonanței de clasare a fost formulată și transmisă la data de 27.11.2015, în ultima zi a termenului de prescripție, recurenta a considerat că a respectat termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, calculat conform dispozițiilor art. 181 și 183 C. proc. civ. 4. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 februarie 2020, intimatul-pârât B. a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Agenția Națională de Integritate este nefondat, pentru următoarele considerente: Problema supusă dezlegării instanței de control judiciar prin cererea de recurs vizează respectarea de către reclamantă a termenului de formulare a plângerii prealabile împotriva Ordonanței de clasare nr. 1/08.05.2015, emisă de Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2015. Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.", iar art. 7 alin. (7) din același act normativ prevede că: "Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție". Potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei, Ordonanța de clasare nr. 1/08.05.2015, emisă de Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2015, a fost comunicată reclamantei Agenția Națională de Integritate la data de 22.05.2015, conform copiei certificate a dovezii de înmânare înaintată de Curtea de Apel Suceava la dosarul instanței de recurs . De la acest moment a început să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru formularea plângerii prealabile, cu mențiunea că, pentru motive temeinice, prevederile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 permit depunerea plângerii prealabile și după expirarea termenului de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. În cauză, reclamanta a depus plângerea prealabilă la data de 27.11.2015, aceasta fiind greșit înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2015, fiind trimisă spre soluționare Comisiei pentru Cercetarea Averilor de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin sentința nr. 43/14.03.2016. În raport de data depunerii plângerii prealabile (27.11.2015), Înalta Curte constată că reclamanta nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit la data de 22.06.2015, potrivit modului de calcul al termenelor procedurale prevăzut de art. 181 și art. 183 C. proc. civ.. Totodată, reclamanta nu a respectat nici termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (7) din același act normativ, care a expirat la data de 08.11.2015, în raport de data emiterii actului atacat (08.05.2015). Înalta Curte constată că, deși reclamanta nu a susținut și probat motivele temeinice pentru care a formulat plângerea prealabilă cu depășirea termenului de 30 de zile, instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 și, totodată, a calculat termenul de 6 luni de la momentul comunicării actului contestat, iar nu al emiterii sale. Chiar și în această ipoteză, favorabilă reclamantei, se constată că plângerea prealabilă este depusă cu depășirea termenului prevăzut de lege, cele 6 luni calculate de la comunicarea ordonanței de clasare împlinindu-se la data de 22.11.205, iar plângerea a fost depusă la data de 27.11.2015. Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile reclamantei prin care a susținut că ordonanța de clasare a fost comunicată la data de 27.05.2015, întrucât aceste susțineri nu sunt confirmate de dovada de înmânare a ordonanței, care poartă data de 22.05.2015, astfel cum s-a arătat anterior. De altfel, recurenta-reclamantă a învederat că data de 27.05.2015 reprezintă data înregistrării ordonanței în sistemul electronic al Direcției Juridice și nu data la care reclamantei i-a fost comunicat actul de procedură. Or, comunicarea ordonanței de clasare s-a realizat conform art. 153 - 173 C. proc. civ., la sediul instituției reclamante, neavând relevanță data la care actul a fost comunicat interdepartamental, întrucât înregistrările efectuate de sau între direcțiile/departamentele reclamantei reprezintă doar operațiuni administrative interne, de evidență a actelor primite sau comunicate de instituție. Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Agenția Națională de Integritate, ca nefondat.