ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2580/2020

Ședința publică din data de 17 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 25 mai 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., prin reprezentant legal A., D., E., prin reprezentant legal A., F. și G., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea deciziei privind acordarea indemnizației (despăgubiri materiale și morale), precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 3740 din 16 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii, ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., prin reprezentant legal A., D., E., prin reprezentant legal A., F. și G., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a obligat pârâtul să emită o decizie de soluționare a cererii administrative formulate de reclamanți și a respins, în rest, acțiunea.

Împotriva sentinței civile nr. 3740 din 16 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În esență, recurentul-pârât a susținut că termenul de 30 de zile pentru soluționarea cererii de plată, calculat de la depunere, nu este compatibil cu prevederile Legii nr. 213/2015. Astfel, a susținut că sentința recurată este pronunțată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 2, art. 11 și art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, care nu prevăd un termen de soluționare a cererilor de plată, astfel încât nerespectarea ordinii de înregistrare a cererilor depuse de solicitanți și soluționarea cu prioritate a cererii formulate de reclamanți este de natură a genera un tratament discriminatoriu față de solicitanții care nu au chemat în judecată Fondul de Garantare a Asiguraților.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 februarie 2018, intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea pârâtului la soluționarea cererii de plată formulată de reclamanți, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar și susținerilor părților, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a emis Decizia nr. 13941/12.04.2018, prin care a soluționat cererea de plată formulată de reclamanți sub nr. x/01.09.2016.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond. Din verificările efectuate în sistemul ECRIS, a rezultat că decizia emisă de pârât a fost contestată de reclamanți, făcând obiectul dosarului nr. x/2018, înregistrat în fond pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, soluționat definitiv prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal nr. 4809/16.10.2019, însă, pentru soluționarea prezentului recurs prezintă relevanță doar faptul emiterii actelor administrative, respectiv îndeplinirea obligației dispusă de prima instanță în sarcina pârâtului.

Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., aspect recunoscut de către parte, prin susținerea rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Având în vedere că nu mai este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului.

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 3740 din 16 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Obligă recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților la plata către intimații-reclamanți a sumei de 800 de RON, cheltuieli de judecată parțiale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2020.