ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 693/2020

Ședința publică din data de 20 martie 2020

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 octombrie 2017 pe rolul Tribunalului Vaslui, sub număr de dosar x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții COLEGIUL NAȚIONAL CUZA VODĂ HUȘI ȘI UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ HUȘI, a solicitat instanței obligarea pârâtului la îndeplinirea obligației de a face, în sensul de a depune la dosarul cauzei și, totodată, să i se comunice la adresa de domiciliu o copie a cererii prin care a solicitat copii ale dosarelor de navetă în baza cărora s-a efectuat decontarea cheltuielilor de transport depuse la secretariatul școlii în luna martie 2017 și copii ale dosarelor de navetă depuse în perioada septembrie 2015 - iulie 2017; obligarea pârâtului la calculul, stabilirea și plata diferențelor de bani aferente fiecărei luni din perioada septembrie 2015 - iulie 2017 dintre contravaloarea stabilită de legea pentru decontarea cheltuielilor de transport când naveta se face cu autoturismul proprietate personală, respectiv contravaloarea a 7,51 benzină Premium la 100 km parcurși și plata efectuată de liceul pârât, respectiv contravaloarea abonamentului pe mijloacele de transport în comun, indexată cu dobânda legală și indicele inflației.

Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor morale în valoare de 100.000 de RON, pentru prejudiciul moral suferit pentru neîndeplinirea obligației de "a face", respectiv pentru refuzul de a-i elibera copii ale dosarelor de navetă pe care le-a depus și în baza cărora s-a efectuat decontarea cheltuielilor de transport.

Prin sentința civilă nr. 295 din 22 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Vaslui a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții COLEGIUL NAȚIONAL CUZA VODĂ ȘI UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ HUȘI, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, care, prin decizia nr. 763/2018 din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 763/2018 din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Intimații-pârâți COLEGIUL NAȚIONAL CUZA VODĂ HUȘI și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI HUȘI au formulat întâmpinari prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 22 noiembrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimații-pârâți prin întâmpinări, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Se constată că, în speță, hotărârea recurată, respectiv decizia civilă nr. 763/2018 din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termenul fiind prorogat până la 1 ianuarie 2019 prin O.U.G. nr. 95/2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 (prorogat la 31 decembrie 2018), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Aceeași reglementare este menținută în prezent, în textul alin. (2) al art. 483 din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin pct. 49, art. I din Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

De altfel, prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Așa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă și asigurările sociale, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va admite excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinări de intimații-pârâți COLEGIUL NAȚIONAL CUZA VODĂ HUȘI și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI HUȘI și va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 763/2018 din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepție inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 763/2018 din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2020.