ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 458/2020

Ședința publică din data de 19 februarie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă la 13 noiembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanții-reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD.,EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX.; YY., ZZ., AAA., BBB. și CCC. - în calitate de grefieri și grefieri-arhivari, DDD., EEE. - în calitate de aprozi; FFF., GGG. - în calitate de șoferi, toți încadrați ca personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului Vâlcea, i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, O.G. nr. 57/2015, Legea nr. 293/2015, O.U.G. nr. 20/2016, Legea nr. 153/2017, art. 1.531 și 1535 C. civ. și art. 166 Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 917 din 23 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile prin care pârâta Curtea de Apel Pitești a invocat necompetența materială a instanței sesizate și inadmisibilitatea/prematuritatea cererii, precum și excepțiile prin care pârâtul Ministerul Justiției a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, lipsa calității procesuale active și lipsa de interes în formularea cererii.

Prin aceeași sentință a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta Curtea de Apel Pitești, fiind respinsă ca prescrisă cererea în ceea ce privește drepturile salariale solicitate pentru perioada anterioară datei de 9 noiembrie 2015.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea, fiind obligați ultimii doi pârâți să recalculeze indemnizația de încadrare a reclamanților pe baza valorii sectoriale de referință de 440,154 de RON începând cu 9 noiembrie 2015 și până la 30 noiembrie 2015, respectiv pe baza valorii sectoriale de referință de 484,169 de RON începând din 1 decembrie 2015 și în continuare; să calculeze și să plătească reclamanților diferențele dintre venitul stabilit pentru perioada 9 noiembrie 2015 - 30 noiembrie 2015 pe baza valorii de referință sectorială de 440,154 RON și drepturile salariale efectiv plătite până în prezent pentru perioada respectivă, diferențe ce se vor actualiza cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă diferențelor respective, calculată potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) și art. 3 alin. (2) - (4) din O.G. nr. 13/2011, de la data exigibilității obligațiilor de plată a drepturilor salariale restante și până la data plății lor efective, să calculeze și plătească reclamanților diferențele dintre venitul stabilit potrivit valorii de referință sectorială de 484,169 RON începând de la 1 decembrie 2015 și drepturile salariale efectiv plătite, diferențe ce se vor actualiza cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă, calculată potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) și art. 3 alin. (2) - (4) din O.G. nr. 13/2011, de la data exigibilității obligații de plată a drepturilor salariale restante și până la data plății lor efective. A fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale stabilite.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cauza a fost repartizată completului LM 20 A II din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă la 21 august 2019.

Prin încheierea din 3 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale a completului LM 20 A II, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completelor specializate din cadrul secției I Civile rămase competente să soluționeze litigiile de muncă, ca urmare a suspendării executării hotărârii nr. 12/2019 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, completul inițial învestit a evocat dispozițiile art. 231 și art. 269 alin. (1) din Codul muncii și pe cele ale art. 55 din Legea nr. 304/2004, după care a constatat că obiectul acțiunii vizează un conflict individual de muncă, de competența completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale, constituie la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor.

Totodată, a reținut că, la nivelul Curții de Apel Ploiești, competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia conflictelor de muncă revenea, de principiu, completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civile.

Completul inițial învestit a constatat că, prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat propunerea președintelui secției I Civile, în sensul de a se repartiza litigiile de muncă tuturor secțiilor non-penale.

A mai reținut că, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civile de înființare a unor complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale.

Completul inițial învestit a constatat că, în baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

A mai reținut că judecătorii secției a II-a Civile și ai secției de contencios administrativ și fiscal, mutați în cadrul secției I Civile, au contestat cele două hotărâri de colegiu, solicitând suspendarea executării lor.

În continuare, același complet a constatat că, prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Argeș, secția Civilă a dispus suspendarea executării articolului II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 și a art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești.

Completul inițial învestit a reținut că este lipsit de relevanță faptul că apelul i-a fost repartizat anterior suspendării executării hotărârilor de colegiu, întrucât momentul procesual de stabilire a competenței este cel prevăzut de art. 131 C. proc. civ.

Același complet a apreciat că principalul efect al suspendării constă în faptul că dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, astfel încât nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Totodată, a reținut că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și art. 19 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, rezultă că doar colegiul de conducere are competența de a stabili componența secțiilor/completelor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acesta din urmă având posibilitatea înființării completelor specializate în cadrul unei secții, cu o componență deja stabilită de colegiu.

Completul inițial învestit a apreciat că această interpretare fundamentează concluzia că suspendarea executării celor două hotărâri de colegiu are ca efect lipsirea de fundament juridic a completelor nou înființate în materia litigiilor de muncă atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât secția I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

A mai reținut că, deși pe rolul și în planificarea secției I Civile figurează completele specializate nou înființate, acestea nu au competență materială procesuală în materia litigiilor de muncă, fiind nefuncționale.

De altfel, completul inițial învestit a subliniat că, în urma suspendării executării celor două hotărâri, prin decizia nr. 7 din 22 august 2019 Președintele secției I Civile a dispus blocarea completelor nou înființate și atribuirea litigiilor de muncă completelor existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu.

În final, a reținut că, de vreme ce completelor nou înființate nu le mai pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu mai pot soluționa astfel de cauze, nemaiavând competența funcțională atribuită prin hotărârile de colegiu.

La 5 decembrie 2019, cauza a fost repartizată completului 18A CIV din cadrul aceleiași curți de apel.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale a completului 18A CIV și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două complete și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, completul ulterior învestit a evocat măsurile dispuse prin hotărârile nr. 9 din 22 mai 2019 și 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești, după care a reținut că aceste hotărâri au fost suspendate prin sentința nr. 554 din 21 august 2019 a Tribunalului Argeș.

Același complet a reținut că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării.

De asemenea, completul ulterior învestit a constatat că apelul a fost repartizat completului inițial anterior pronunțării sentinței prin care s-a dispus măsura suspendării. Or, această măsură produce efecte numai pentru viitor.

Totodată, a apreciat că, dacă completul inițial s-a dezînvesti pentru că s-a dispus suspendarea efectelor unor acte administrative, ar însemna a se reveni asupra efectelor unui fapt juridic trecut, reprezentat de actul de învestire a instanței.

Completul ulterior învestit a mai reținut că verificarea competenței completului se realizează în raport cu data sesizării completului căruia i s-a repartizat cauza, conform art. 200 și art. 482 C. proc. civ.

Același complet a constatat că primul complet și-a verificat competența în faza de regularizare și nu a constatat incidența vreunui caz care să atragă necompetența sa, săvârșind astfel acte de procedură sub imperiul hotărârilor de colegiu.

În aceste condiții, completul ulterior învestit a conchis că primul complet a rămas competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 3 februarie 2020 sub același număr de dosar.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul completelor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) și (4) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două complete ale aceleiași instanțe - LM 20 A II și 18A CIV - din cadrul Curții de Apel Ploiești - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între completele sesizate sunt reciproce și cel puțin unul dintre cele două complete este competent să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Reclamanții au solicitat recalcularea drepturilor salariale și plata diferențelor salariale ca urmare a recalculării acestor drepturi.

Așadar, acțiunea are ca obiect un conflict individual de muncă.

Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, "în cadrul curților de apel funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru (...) cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (...)".

Prin raportare la acest text de lege, instanța supremă constată că apelul declarat împotriva sentinței primei instanțe a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, fiind repartizat în mod aleatoriu completului LM 20 A II la 21 august 2019.

Repartizarea apelului la acest complet s-a făcut în baza hotărârilor nr. 9 din 22 mai 2019 și 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești, prin care au fost înființate complete specializate în soluționarea litigiilor de muncă.

Prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 și rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat împotriva acesteia, Tribunalul Argeș, secția Civilă a dispus suspendarea executării art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 și a art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești.

Față de caracterul executoriu al acestei sentințe, conform art. 14 alin. (4) teza I din Legea nr. 554/2004, se impune determinarea momentului de la care produce efecte măsura suspendării executării în vederea stabilirii completului competent material procesual să soluționeze apelul.

Astfel, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte și pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor.

Ca atare, efectele produse de hotărârile nr. 9 din 22 mai 2019 și 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere din cadrul Curții de Apel Ploiești se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării lor și data la care s-a dispus măsura suspendării executării, respectiv 21 august 2019.

Câtă vreme aceste hotărâri nu au fost anulate printr-o hotărâre judecătorească, ele se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

În aceste condiții, instanța supremă reține că învestirea completului specializat în materia litigiilor de muncă s-a realizat la momentul la care i s-a repartizat în mod aleatoriu apelul declarat în cauză.

Or, repartizarea apelului către acest complet s-a făcut anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019 a Tribunalului Argeș, prin care s-a dispus măsura suspendării executării, respectiv la 10 iulie 2019.

Prin urmare, la momentul învestirii sale, completul specializat în materia litigiilor de muncă era competent material procesual să soluționeze apelul declarat în cauză.

Cum măsura suspendării executării produce efecte numai pentru viitor, rezultă că această măsură nu a afectat competența materială procesuală a completului inițial, acesta fiind învestit cu soluționarea apelului anterior datei dispunerii suspendării.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit LM 20 A II din cadrul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2020.