ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1882/2019

HOTĂRÂRE

22.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1882/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 3.12.2018, pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., reprezentați prin mandatar comun O., au chemat în judecată pe pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI, TRIBUNALUL VÂLCEA și MINISTERUL JUSTIȚIEI solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- stabilirea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,154 RON (reprezentând VRS 405 RON ce trebuia acordată la nivelul anului 2007, la care se adaugă majorările cu 4% - începând cu 01.04.2008 și 4,5% - începând cu 01.10.2008, conform art. 2 din O.G. nr. 13/2008 începând cu 9.04.2015), respectiv de 484,169 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1.12.2015;

- repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâților CURTEA DE APEL PITEȘTI și TRIBUNALULUI VÂLCEA la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, precum și obligarea pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune către pârâții Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea în calitate de ordonatori secundar și respectiv terțiar de credite.

Prin sentința civilă nr. 560 din 28 martie 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dâmbovița a reținut că potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul". De asemenea, conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) și din Codul muncii "(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) [conflicte de muncă] se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. (3) Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți".

În raport de aceste prevederi, competența de soluționare a cererii reclamanților aparține Tribunalului Vâlcea, în a cărui rază teritorială este situat locul de muncă reclamanților, respectiv Judecătoria Drăgășani.

Faptul că reclamanții sunt angajați ai Judecătoriei Drăgășani, în funcții care nu au fost precizate în cererea de chemare în judecată, nu atrage aplicabilitatea în speță a normei de competență prevăzute de art. 127 din C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. (forma în vigoare la data introducerii acțiunii), care se aplică în mod corespunzător și în cazul asistenților judiciari și grefierilor, potrivit alin. (3) al aceluiași text de lege, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."

Conform Deciziei nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Cum reclamanții nu își desfășoară efectiv activitatea în cadrul Tribunalului Vâlcea, căreia i-ar reveni competența de soluționare a cererii în baza dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, prevederile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile pentru determinarea competenței în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la 16 aprilie 2019, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 723 din 28 mai 2019, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vâlcea a reținut cele statuate prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale a României, în sensul că dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neconstituționale prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor.

Astfel, având în vedere că reclamanții au calitatea de personal auxiliar și conex în cadrul Judecătoriei Drăgășani, respectiv în cadrul Tribunalului Vâlcea, iar Tribunalul Vâlcea este parte în cauză în calitate de pârât, văzând și poziția procesuală a reclamanților în sensul că au înregistrat, la data de 03.12.2018, cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, în baza art. 130 alin. (2), art. 132 alin. (1) rap. la art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Dâmbovița.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 4 iulie 2019, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Dâmbovița și Tribunalul Vâlcea - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

În speță, Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă, declanșat de către reclamanți ce au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei Drăgășani, respectiv în cadrul Tribunalului Vâlcea și că, în cauza de față, pârât este atât Tribunalul Vâlcea, cât și Curtea de Apel Pitești.

În acest context, Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1), (2) și 3 C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze acțiunea reclamanților, incidența acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestora de personal auxiliar de specialitate și conex ce-și desfășoară activitatea în cadrul Judecătoriei Drăgășani și Tribunalului Vâlcea, precum și de calitatea de pârât a Tribunalului Vâlcea.

Art. 127 din C. proc. civ. este o normă specială de competență care se aplică atunci când reclamantul este o persoană care își desfășoară activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. și s-a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.

Conform celor statuate de Curtea Constituțională, noțiunea de "instanță la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății.

Astfel, în speță, calitatea reclamanților atrage aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., indiferent de instanța la care își desfășoară activitatea, în măsura în care aceasta aparține circumscripției curții de apel din a cărei rază teritorială face parte și instanța căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, respectiv Tribunalul Vâlcea.

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței. Prin acest text legal sunt nominalizați, fără nicio distincție, subiecții pe care legiuitorul a înțeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanțelor la care aceștia funcționează, instanțe judecătorești ori parchete, instanțe/parchete civile ori militare.

Trebuie reținut că prin decizia Curții Constituționale s-a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În considerentele acestei decizii (paragraful 49), Curtea a reținut că, în urma constatării neconstituționalității sintagmelor menționate la paragraful 46, noua formulă a textului art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate, permitând, în mod rezonabil, calificarea noțiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu.

De asemenea, prin aceeași decizie Curtea Constituțională a mai reținut că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz (paragraful 51).

Mai mult decât atât, pornind de la statuările cu caracter obligatoriu cuprinse în decizia Curții Constituționale anterior evocată, Înalta Curte constată că una dintre instanțele de judecată aflate în conflict negativ de competență, respectiv Tribunalul Vâlcea, are calitatea de pârât în cauză.

Având în vedere că noțiunea de judecator la care se referă textul art. 127 C. proc. civ. vizează atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu, calitatea de parte în proces a Tribunalului Vâlcea determină incidența textului de lege care reglementează competența facultativă.

În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Ploiești, în circumscripția căreia se află Tribunalul Dâmbovița, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Pitești, în circumscripția căreia se află Tribunalul Vâlcea, rezultă că Tribunalul Dâmbovița este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din același cod și cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.