ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1424/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1424/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 21 iulie 2020
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, la 6 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E. și S.C. F. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea hotărârii AGA nr. 1 din 26 aprilie 2017 și a procesului-verbal nr. x din 26 aprilie 2017 prin care reclamantul a fost revocat din funcția de administrator, cu consecința repunerii sale în funcția de administrator, precum și a celorlalte acte ulterioare întocmite în baza celor două acte nelegale, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu pornirea acestui proces.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 191, art. 192, art. 194 din Legea 31/1990.
Prin sentința civilă nr. 496 din 10 iulie 2018 pronunțată Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, s-a respins ca nefondată cererea de repunere în termen, formulată de reclamantul A.; s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată; s-a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată de pârâții - reconvenienți B., C., D. și S.C. F. S.R.L.
Împotriva sentinței civile nr. 496 din 10 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, a declarat apel reclamantul A., iar pârâții B., C., D. și S.C. F. S.R.L. au declarat apel incident. Apelurile au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin decizia civilă nr. 300 din 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse ambele apeluri, ca nefondate.
Împotriva deciziei civile nr. 300 din 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 486-490, art. 148-151, art. 192, art. 194-195 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea spre o nouă judecată instanței de apel.
În susținerea cererii de recurs, reclamantul susține că a formulat această acțiune de anulare a numirii administratorului B., deoarece asociata administrator B. a comis fraudă, fals și uz de fals în dauna societății, precizează că înlocuirea sa din funcția de administrator nu este legală, față de faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 77 pct. 2 și art. 193 din Legea nr. 31/1990 cu referire la condiția majorității absolute.
În opinia recurentului, legea privind majoritatea absolută impune o dublă majoritate, care trebuie raportată la voturi și/sau persoane, cea absolută tot timpul raportându-se la maximul disponibil de 100%, iar nu numai la voturile persoanelor prezente la adunarea AGA.
Referitor la convocarea făcută de A. pentru ședința din 26 aprilie 2017, ora 10:00, recurentul menționează că a respectat prevederile statutare și legale, precum și pe cele ale sentinței nr. 535/217 din 22 martie 2017. Cu toate acestea, se arată, cu nesocotirea hotărârii judecătorești definitive, a legilor și a prevederilor statutare, fără a avea dreptul de a convoca și prerogativa sau calitatea de administrator, cei trei asociați pârâți au convocat o altă adunare AGA, fără o înștiințare poștală sau convocator și fără nici un drept constitutiv, în cadrul căreia l-au înlocuit pe administratorul A., cu doamna B.. In plus, se arată, tot cu încălcarea art. 193 din Legea nr. 31/1990, cei trei pârâți au modificat și înregistrat la ORC Constanța actul constitutiv actualizat prin schimbarea administratorului A..
Concluzionează reclamantul că își menține cererile privind daunele financiare ale firmei cât și pe ale sale, cu titlu executoriu, cauzate de oprirea activității societății în timpul sezonului estival 2018 și aducerea firmei pe pierdere în sezonul estival 2017. Solicită, de asemenea, schimbarea adresei societății, cu cea din întâmpinarea depusă în data de 7 februarie 2019 la instanța de apel și anularea tuturor modificărilor aduse firmei prin acte adiționale, constitutive, de orice fel, anularea tuturor contractelor încheiate cu orice firmă și persoane fizice și revenirea la actele de constituire și funcționare autentice de la înființarea firmei.
La data de 1 noiembrie 2019, intimata S.C. F. S.R.L. prin administrator B. și intimații D. și C., au depus întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, excepția insuficientei timbrări a cererii în raport de toate pretențiile formulate în cererea de recurs, excepția nemotivării recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pe fond, au solicitat respingerea recursului formulat de A. și a pretențiilor formulate, ca nefondate și neîntemeiate în raport de probele existente la dosar.
Prin același înscris, pârâții au declarat recurs incident împotriva aceleiași decizii, pe care o consideră nelegală în privința respingerii cererii reconvenționale ca inadmisibilă, pentru motivele prezentate atât la judecata în fond a cererii reconvenționale cât și la cea din apel. Recursul incident nu a fost încadrat în drept.
Cu privire la excepția inadmisibilității, intimații menționează că, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".
Cu privire la excepția netimbrării, intimații apreciază că reclamantul formulează pretenții proprii noi direct în recurs, fără să le timbreze. De asemenea, se solicită respingerea ca netimbrate a pretențiilor, precum și ca inadmisibile în raport de momentul la care au fost invocate. Mai invocă intimații și faptul că aceleași solicitări au mai fost formulate, pentru prima oară, direct în apel, și recalificate de reclamant, prin precizări, ca și apărări de fond și nu solicitări propriu-zise formulate direct în apel.
Cu privire la excepția nemotivării recursului, intimații susțin că cererea de recurs nu cuprinde niciun motiv de nelegalitate a hotărârii atacate în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. și nu se indică nici un motiv de fapt sau de drept din care să reiasă nelegalitatea hotărârii recurate.
La 25 noiembrie 2019, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea hotărârii instanței de apel, întrucât hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind îndeplinite dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Totodată, a solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimați.
La data de 28 ianuarie 2020, recurentul a formulat completare la întâmpinare prin care arată că cererea sa vizează anularea hotărârii AGA, sens în care înțelege să depună înscrisuri noi, prin care dorește să demonstreze modalitatea nelegală de adoptare a Hotărârii AGA nr. 1 din 26 aprilie 2017.
Prin încheierea de la data de 31 martie 2020, pronunțată în complet de filtru, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, chestiune a cărei soluționare face de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează să respingă recursurile ca inadmisibile, pentru considerentele următoare:
Potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, "hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate injustiție în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței", iar potrivit alin. (9) al aceluiași articol, "cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai apelului".
În raport cu dispozițiile legale evocate, se apreciază că decizia ce formează obiectul recursurilor de față are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte reține că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Așa fiind, în condițiile în care recursurile declarate în cauză nu îndeplinesc condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibile recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 300 din 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal, precum și recursul incident formulat de pârâții C., D. și S.C. F. S.R.L. împotriva aceleiași decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 300 din 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal, precum și recursul incident formulat de pârâții C., D. și S.C. F. S.R.L. împotriva aceleiași decizii.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iulie 2020.