ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2473/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2473/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 10 mai 2019
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 21.05.2018, sub nr. x/2018 pe rolul Curtea de Apel Cluj, secția a III - a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comuna Săcel a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea parțială a Minutei nr. x/21.11.2017 și a Adresei întitulată E 6.8.2. - Notificarea solicitantului și emise de pârât în soluționarea contestației sale împotriva raportului de selecție publicat pe site-ul portal.afir.info în 23.08.2017, comunicat reclamantei prin adresa întitulată - E 6.8.1 Notificarea cererilor de finanțare referitoare la cererea de finanțare nr. x cu titlu "Reabilitare drumuri forestiere în Comuna Săcel, Județul Maramureș", față de respingerea contestației cu privire la criteriul de eligibilitate EG6 deoarece solicitantul public nu a prezentat documente din care să reiasă apartenența la domeniul public a drumurilor forestiere propuse prin proiect, proiectul fiind neeligibil.
De asemenea, reclamanta a mai solicitat admiterea contestației sale și pe cale de consecință anularea parțială a raportului de selecție comunicat prin actul întitulat E 6.8.1 Notificarea cererilor de finanțare referitoare la cererea de finanțare nr. x cu titlu "Reabilitare drumuri forestiere în comuna Săcel, județul Maramureș", în ceea ce privește criteriul de eligibilitate EG6 și să se constate că solicitantul public face dovada dreptului de proprietate publică asupra drumurilor forestiere propuse pentru modernizare prin proiect, cu cheltuieli de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. La data de 07.11.2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III - a contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 277, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj privind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Comuna Săcel, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că reclamanta solicită anularea actelor administrative emise de Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București - Ilfov și de Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Târgoviște, cele două instituții emitente fiind autorități publice asimilate autorităților locale, astfel încât nu sunt incidente dispozițiilor art. 10 alin. (1)
1
din Legea nr. 554/2004 care conferă curților de apel competență materială în prima instanță exclusiv cu privire la cererile care privesc actele emise de autoritățile publice centrale.
A precizat că aceeași prevedere legală instituie o renunțare la criteriul valoric în determinarea competenței și o revenire la criteriul rangului autorității emitente.
2.2. Prin sentința civilă 266 din 25 februarie 2019, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența materială pentru soluționarea cererii formulată de reclamanta Comuna Săcel, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat cauza în regulator de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Tribunalul a reținut că acțiunea judiciară a fost înregistrată la data de 21.05.2018 sub imperiul Legii nr. 554/2004 în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 212/2018, iar actele administrative contestate vizează un proiect de finanțare nerambursabilă de aproximativ 1.500.000 Euro, mult peste pragul valoric care ar determina competența materială a Tribunalului.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
Prin cererea dedusă judecății, reclamanta Comuna Săcel a solicitat anularea parțială a Minutei nr. x/21.11.2017 emisă de Centru Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Târgoviște și a Adresei întitulată E 6.8.2. - Notificarea solicitantului și emise de pârât în soluționarea contestației sale împotriva raportului de selecție publicat pe site-ul portal.afir.info în 23.08.2017, comunicat reclamantei prin adresa întitulată - E 6.8.1 Notificarea cererilor de finanțare referitoare la cererea de finanțare nr. x cu titlu "Reabilitare drumuri forestiere în comuna Săcel, Județul Maramureș", emisă de Centru Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București - Ilfov.
Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere material, în raport cu suma sau emitentul actului, apreciind diferit asupra incidenței prevederilor art. 10 alin. (1)
1
din Legea contenciosului administrativ.
Actele administrative vătămătoare sunt materializate de notificările contestate, prin care două instituții Centru Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Târgoviște și Centru Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București - Ilfov au menținut soluția de respingere, ca neeligibil, a proiectului depus de reclamantul Comuna Săcel.
Reținând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a actului presupus vătămător contestat de reclamantă este un centru regional, structură aflată în cadrul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curții de apel, ci tribunalului, prin secția specializată, îi revenea competența de soluționare a cauzei.
Astfel, este suficientă capacitatea administrativă a autorității, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrative, ce determină și eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ și, în final, determinarea instanței competente în raport de rangul autorității publice pârâte.
În cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ contestat, iar Centru Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Târgoviște și Centru Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București - Ilfov, în calitate de emitenți ai actelor administrative potențial vătămătoare pentru reclamant, nu sunt autorități publice centrale.
În aceste condiții, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, conform cărora "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene […] se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate regională, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul rangului organului emitent și, astfel, aceasta revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
Împrejurarea că reclamantul a chemat în judecată Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, care este autoritatea publică ierarhic superioară instituțiilor care au emis notificările, nu este de natură a atrage incidența prevederilor art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Maramureș urmând a clarifica cadrul procesual, față de obiectul cererii de chemare în judecată și a pune în discuția părților introducerea în cauză a emitenților actelor contestate.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Săcel și pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2019.