Decizia nr. 719/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva încheierii nr. 373/2019 a Judecătoriei Rădăuți

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții A. și B., în calitate de moștenitori ai defuncților C. și D., au solicitat recuperarea terenului situat între vecinii E. și F., precum și restituirea investițiilor.

Încheierea pronunțată de judecătorie Prin încheierea nr. 373 din 26 februarie 2019 Judecătoria Rădăuți a anulat cererea având ca obiect revendicare imobiliară și plată contravaloare învestiții formulată de reclamanții A. și G. pentru neindicarea valorii obiectului cererii și a dispus trimiterea către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți a unei copii după plângerea penală formulată de către reclamanți.

Decizia pronunțată de tribunal Prin decizia civilă nr. 58 din 10 septembrie 2019, Tribunalul Suceava a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de către reclamanții A. și G. împotriva încheierii din 26 februarie 2019 a Judecătoriei Rădăuți.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin decizia nr. 444 din 5 decembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. și G. împotriva deciziei civile nr. 58 din 10 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanții A. și G. au declarat recurs, care face obiectul prezentului dosar. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.", iar art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Coroborând prevederile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și, ca atare, nu mai pot fi supuse căii de atac a recursului. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Față de dispozițiile legale anterior menționate, precum și față de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, fiind pronunțată într-un alt recurs, se constată că decizia recurată nu mai este supusă căii de atac recursului. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzută de lege, urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.