ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1290/2020

Ședința publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 92/R/2020 din 11 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost admisă excepția perimării și s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurentul-pârât A. împotriva decizei civile nr. 442/A din 10 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în dosar nr. x/2013.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul-pârât A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 25 mai 2020.

La termenul de judecată din 25 iunie 2020, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.

Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 253 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.

Aceste text legal este situat în Titlul III al C. proc. civ. care vizează procedura înaintea primei instanțe.

Potrivit art. 298 și art. 316 C. proc. civ., dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, iar cele privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice dispozițiilor care reglementează cele două căi de atac.

Conform art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În speță, calea de atac a recursului a fost exercitată împotriva unei decizii de perimare pronunțate într-un dosar având ca obiect recursul formulat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 442/A din 10 decembrie 2018 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Din interpretarea textelor procedurale mai sus menționate, rezultă că decizia atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar extraordinar al acestei căi de atac, fiind pronunțată într-un dosar de recurs, deci irevocabilă conform art. 377 alin. (2), pct. 4 C. proc. civ.

Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Împrejurarea că, în art. 253 alin. (2) C. proc. civ., se menționează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înțeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac și decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării.

Aceasta, întrucât intenția legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului, după ce hotărârea a devenit irevocabilă fiind, astfel, epuizat dreptul de a exercita recurs.

Textul de lege anterior menționat, la data când a fost introdus în C. proc. civ., a urmărit numai să desființeze apelul împotriva hotărârilor date în perimare, iar nu să deschidă posibilitatea exercitării recursului împotriva unei hotărâri irevocabile, cum este în cauza de față.

Perimarea este un simplu incident în judecarea cauzei, incident care se rezolvă în cursul judecății pe cale de excepție, astfel că nu se poate admite ca pentru hotărârea prin care se rezolvă acest incident să existe o cale de atac pe care legea nu o îngăduie cu privire la hotărârea asupra fondului.

La aceeași concluzie conduce și coroborarea dispozițiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. și art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.

Astfel spus, hotărârea pronunțată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar fi pronunțat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului "accesorium sequitur principale").

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia nr. 92/R din 11 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, recursul formulat în cauză fiind inadmisibil, Înalta Curte urmează a-l respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 92/R din 11 martie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2020.