ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5337/2018

Ședința publică din data de 12 decembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de 13 iulie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Arbitraj International de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis cererea pârâtei A. S.R.L. de ridicare a excepției de neconstituționalitate privind art. 288

1

din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, în raport de dispozițiile art. 52 alin. (2), art. 73 alin. (3) lit. k) și art. 75 din Constituție; a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate și a suspendat soluționarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Împotriva acestei încheieri, la data de 9 august 2017, petenta Comuna Răchitoasa prin primar a formulat acțiune în anulare, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă sub număr de dosar x/2013

Prin sentința civilă nr. 221 din 20 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respinsă ca nefondată acțiunea în anulare formulată de petenta COMUNA RĂCHITOASA prin primar B., în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 13.07.2017 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Românei, în dosarul nr. x/2017.

Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., COMUNA RĂCHITOASA a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 221 din 20 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii în anulare, desființarea măsurii suspendării și reluarea judecării cauzei.

În argumentarea recursului, susține, în esență, greșita aplicare a dispozițiilor art. 413 C. proc. civ., apreciind ca fiind nelegală soluția de suspendare a procedurii arbitrale până la pronunțarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de către intimata din prezentul recurs.

În opinia recurentei, astfel cum a arătat și în fața Curții de Apel București (instanța în mod greșit interpretând ca fiind singura critică adusă încheierii de suspendare), excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât toate considerentele expuse de către pârâtă nu reprezintă în realitate veritabile critici de neconstituționalitate având în vedere faptul că arbitrajul constituie o excepție de la principiul potrivit căruia înfăptuirea justiției se realizează prin instanțele judecătorești și reprezintă acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată imparțială, mai rapidă și mai puțin formală, confidențială, finalizată prin hotărâri.

Critică hotărârea și sub aspectul greșitei rețineri a faptului că excepția invocată are legătură cu cauza pendinte, în contextul în care, arată recurenta, însăși intimata-pârâta prin reprezentant a arătat faptul că nu are obiecțiuni cu privire la competența Tribunalului arbitral (a se vedea încheierea de ședință din data de 15 iunie 2017, atașată la dosarul de fond), iar ulterior, la următorul termen de judecată, a invocat în scris excepția de neconstituționalitate referitoare la art. 288, indice 1 din O.U.G. nr. 34/2006 care prevede că:

"părțile pot conveni ca litigiile în legătură cu executarea contractelor reglementate prin prezenta ordonanță de urgență să fie soluționate prin arbitraj".

Prin urmare, apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 413 C. proc. civ., deoarece excepția de neconstituționalitate ridicată nu s-a susținut și nu s-a insistat în excepția de necompetența a tribunalului arbitral.

Intimata S.C. A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 23 mai 2018, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului întocmit.

Recurenta COMUNA RĂCHITOASA a formulat punct de vedere la raportul întocmit prin care a arătat, în esență, că susținerile sale pot fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 221 din 20 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, sentință ce formează obiectul prezentului recurs, a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de petenta COMUNA RĂCHITOASA prin primar B. împotriva încheierii din 13.07.2017 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Românei, în dosarul nr. x/2017.

Conform art. 594 alin. (1) C. proc. civ.:

"pot fi atacate separat cu acțiunea în anulare prevăzută la art. 608 încheierile tribunalului arbitral (…)", iar potrivit alin. (6) al aceluiași articol:

"soluționând acțiunea în anulare, curtea de apel poate, după caz, să mențină, să modifice sau să desființeze măsurile dispuse de tribunalul arbitral prin încheiere. Hotărârea curții de apel este definitivă".

În actuala reglementare, hotărârile definitive, enumerate în art. 634 alin. (1) pct. 1-6 C. proc. civ., într-o exprimare succintă, sunt acele hotărâri care nu mai pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru declararea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor.

Prin urmare, sentința ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv, conform art. 594 alin. (6) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, întrucât nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Pentru rațiunile înfățișate, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta COMUNA RĂCHITOASA prin primar B. împotriva sentinței civile nr. 221 din 20 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta COMUNA RĂCHITOASA prin primar B. împotriva sentinței civile nr. 221 din 20 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi 12 decembrie 2018.