ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3266/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3266/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 366 de la 15 noiembrie 2007 a Tribunalului

Mehedinți, În baza art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. a fost

condamnat inculpatul M.A.F., cetățenia română, fără ocupație, studii 7 clase,

necăsătorit,

cu antecedente penale, la 8 ani și 6 luni închisoare și la 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, față de părțile

vătămate minore C.I.C. și V.F.V.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr.

678/2001 a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, față de

partea vătămată A.A.A.

În baza art. 71 alin. (1) și alin. (2) C.

pen. s-a aplicat inculpatului pentru fiecare din cele 2 infracțiuni, ca

pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen. și a art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate

inculpatului M.A.F. și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea, de 8 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatului, reținerea și arestarea preventivă, începând

cu data de 1 septembrie 2006, până la data de 21 mai 2007.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.A.F. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. față de partea vătămată A.A.A.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea

de viol,

prevăzută de art. 197 alin.

(1) C. pen., față de partea vătămată V.F.V.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art.

10 lit. h)) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același

inculpat, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., privind

pe părțile vătămate C.I.C. și A.A.A.

S-a luat act că părțile vătămate C.I.C. și A.A.A.

nu se constituie părți civile.

A fost obligat inculpatul la 1100 lei

cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care, 600 lei, reprezentând

onorariu apărător din oficiu, desemnat pentru părțile vătămate.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T., Biroul

Teritorial Mehedinți, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv,

inculpatul M.A.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin.

(1) din legea nr. 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de

persoane, art. 13 alin. (1) și (2) din aceeași lege, art. 329 alin. (1) C. pen.,

art. 197 alin. (1) C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

41-42 C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de

sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului că în luna august

2006, în stațiunea Băile Herculane a cunoscut-o pe partea

vătămată

A.A.A., căreia i-a propus să întrețină raporturi sexuale, în schimbul unei sume

de bani. în acest scop, s-au deplasat cu un taxi până în localitatea Cerneți,

locul de domiciliu al inculpatului, unde cei doi au avut relații intime.

Totodată, s-a reținut că inculpatul a îndemnat-o

pe victimă să întrețină raporturi sexuale și cu alți bărbați, lucru cu care

partea vătămată nu a fost de acord și, în aceste condiții, a amenințat-o cu

moartea, drept pentru care victima a acceptat să întrețină astfel de relații și

cu alți 3 bărbați.

În domiciliul inculpatului s-a reținut că

partea vătămată A.A.A., a cunoscut-o și pe victima C.I.C., împrejurări în care

inculpatul a constrâns-o prin amenințări pe victima A. să se angajeze la

cafe-barul Z. din Drobeta Tr. Severin, unde lucra victima C.I.C., urmând ca

după orele de program să se prostitueze și veniturile realizate să le înmâneze

acestuia.

În aceste împrejurări, s-a reținut că,

victima A.A.A. a întreținut contra cost, raporturi sexuale cu mai mulți bărbați

pe care îi aducea în barul Z., iar banii obținuți i-a predat

inculpatului, unele din raporturile intime

consumându-se la inculpat acasă, deoarece acesta o amenința să aibă astfel de

relații cu câte 2-3 bărbați pe

zi.

S-a mai reținut că, în data de 30 august

2006, cele două victime A.A.A. și C.I.C. au întreținut raporturi sexuale cu 2

bărbați, fără a fi recompensate, din care cauză, când au ajuns în domiciliul

inculpatului, acesta Ie-a lovit, nemulțumit fiind de faptul că victimele nu

i-au dat bani, acestea suferind leziuni corporale ce au necesitat pentru

vindecare zile de îngrijiri medicale.

În rechizitoriu s-a mai menționat că

anterior, în luna iulie 2006, inculpatul o cunoscuse pe minora C.I.C., în

clubul Z. din Dr. Tr. Severin unde aceasta lucra ca dansatoare și i-a

propus să devină prieteni, iar victima a acceptat

propunerea inculpatului și

faptul de a locui în domiciliul acestuia din

Cerneți, unde doar 3-4 zile acesta s-a comportat firesc cu aceasta, după care

i-a propus să întrețină raporturi sexuale și cu alți bărbați, în schimbul unor

sume de bani. Pentru că victima nu a fost de acord cu propunea inculpatului,

acesta a amenințat-o și, în aceste condiții, victima a întreținut raporturi

sexuale cu mai mulți bărbați în schimbul unor sume de bani pe care ulterior le

dădea inculpatului. În ziua de 30 august 2006 când nu i-a mai adus bani,

inculpatul a lovit-o.

De asemenea, în vara anului 2005, s-a

reținut că inculpatul a cunoscut-o și pe minora V.F.V., la restaurantul B.R.

din Hinova unde lucra ca dansatoare, căreia i-a propus o deplasare la Orșova

pentru a se distra și în aceste împrejurări a dus-o pe victimă la locuința unui

anume M.N., unde prin amenințare, aceasta a întreținut raporturi sexuale cu mai

mulți bărbați, de unde victima a fost dusă în alte două locații unde, de

asemenea, a fost obligată să întrețină raporturi sexuale și cu alți bărbați

necunoscuți.

La circa o săptămână după aceste

întâmplări, inculpatul s-a întâlnit

din nou

cu victima V.F.V., în restaurantul B.R. de

unde au plecat cu un taxi și

inculpatul a dus-o la domiciliul său din Cerneți unde sub amenințarea cu un

cuțit a violat-o.

Faptele comise de inculpat s-a reținut

că au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: plângerile și

declarațiile victimelor, certificatele medico-legale, planșele fotografice și

declarațiile martorilor cauzei.

Prin

sentința penală nr. 618 de la 27 decembrie 2006, pronunțată în

dosarul nr. 9322/2006, Tribunalul Mehedinți, În baza art. 334 C. proc.

pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul M.A.F.

din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și 2 din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 41-42 C. pen. privind pe părțile vătămate minore C.I.C. și V.F.V.

în două infracțiuni prevăzute de art. 329 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art.

41-42 C. pen.

În baza art. 329 alin. (3) C. pen., cu

aplicarea art. 41-42 C. pen. a condamnat pe inculpatul M.A.F. la 5 ani

închisoare și pe o

durată de 3 ani

i-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în

condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 329 alin. (3) C. pen., cu

aplicarea art. 41-42 C. pen. a condamnat pe același inculpat la 5 ani

închisoare și pe o durată de 3 ani i-a interzis drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 329 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 41-42 C. pen.

a condamnat pe

același inculpat la 6 ani închisoare și pe o durată de 3 ani

i-a

interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile

art. 66 C. pen., faptă comisă față de partea vătămată A.A.A.

În baza art. 33-34 C. pen. a contopit

pedepsele și a dispus că inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

proc. pen., în condițiile art. 71 C. pen. și pe o durată de 3 ani i-a interzis

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca pedeapsă

complementară, dispunându-se ca executarea acesteia să se facă după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din

pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu 1 septembrie 2006 și

până la pronunțare.

În baza art. 350 C. proc. pen. a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea 678/2001 cu aplicarea

art. 41-42 C. pen. și

pentru infracțiunea

prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat

la art. 10 lit. h) C. proc. pen. a dispus încetare procesului penal față de

inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. privind pe

părțile vătămate A.A.A. și C.I.C. ca efect al retragerii plângerilor.

A obligat pe inculpat la 1000 lei

cheltuieli judiciare statului ce includ și onorariile avocatului din oficiu al

victimelor.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, cât și inculpatul M.A.F.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Mehedinți a criticat hotărârea ca fiind nelegală, susținând că în mod greșit

s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. și schimbarea

încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41-42 C. pen., în două

infracțiuni prevăzute de art. 329 alin. (3) C. pen.

S-a mai

arătat că soluția de achitare adoptată față de inculpat pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr.

678/2001 și art. 197 alin. (1) C. pen. este necorespunzătoare probelor

administrate

și că sancțiunea aplicată

inculpatului este netemeinică fiind dată cu interpretarea eronată a

dispozițiilor art. 72 C. pen.

Prin

motivele de apel expuse oral de parchet s-a invocat și faptul că,

instanța de fond nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a

faptelor comise de inculpat, precum și încălcarea dispozițiilor de procedură

privind publicitatea ședinței de judecată, cu referire la ședințele

din 12 octombrie și 1 noiembrie 2006 când a fost

audiată partea vătămată

V.F.V.

În motivarea apelului, inculpatul a

arătat că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea normelor de

competență materială și a normelor privind sesizarea instanței de judecată,

norme imperative a căror nesocotire atrage nulitatea absolută a actelor astfel

întocmite, conform dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Apelantul inculpat a mai susținut că

instanța de judecată s-a

pronunțat cu

încălcarea normelor de competență materială, pricina nefiind

judecată de

un complet specializat pentru cauzele referitoare la minori și familie, că nu a

pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C.

proc. pen., că instanța de fond și parchetul nu au manifestat suficient rol

activ, încălcând dispozițiile art. 4 C. proc. pen., că în mod greșit instanța

de fond și-a întemeiat soluție pe declarațiile părților vătămate date în faza

de urmărire penală, deși

aceste mijloace de

probă au fost afectate de grave vicii procedurale, iar pe

fondul cauzei

a susținut că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunile

prevăzute de art. 329 alin. (2) și (3) C. pen.

Prin decizia penală nr. 22 de la 22

martie 2007, Curtea de Apel

Craiova a admis

apelurile declarate de parchet și de către inculpatul M.A.F.

, a

desființat sentința penală nr. 618 de la 27 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul

Mehedinți în dosarul nr. 9322/2006 și a dispus rejudecarea cauzei de către

Tribunalul Mehedinți.

Prin aceeași decizie a fost menținută

măsura arestării preventive a inculpatului, dispunându-se rămânerea în sarcina

statului a cheltuielilor judiciare.

Pentru a

decide astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că în cauză

instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 334 C. proc. pen. referitoare

la schimbarea încadrării juridice a faptei, privându-l pe inculpat de

posibilitatea de a se apăra cu privire la noua încadrare dată faptelor

pentru care a fost trimis în judecată, neavând

relevanță că noua încadrare

dată faptelor pentru care a fost trimis în

judecată, neavând relevanță că noua încadrare juridică ar fi mai ușoară, din

moment ce modalitatea de apărare ar fi trebuit adaptată la aceasta.

Totodată, Curtea de Apel Craiova a

apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. referitoare la nulitatea absolută în cazul încălcării dispozițiilor

relative la publicitatea ședinței de judecată, întrucât dispozițiile

derogatorii prevăzute de art. 24

din Legea nr. 678/2001 prevăd caracterul nepublic

al ședinței de judecată,

tocmai în vedere protejării

părților vătămate implicate în astfel de cauze.

În privința solicitării inculpatului de

restituire a cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, ca motiv de

apel, curtea de apel a apreciat că cesta este nefondat, întrucât din adresa nr.

395/D/II/6/2007 emisă de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație

și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul

Teritorial Craiova, a rezultat că procurorul șef

D.P. care a

instrumentat această cauză și a întocmit rechizitoriul de trimitere în judecată

a fost desemnat în conformitate cu art. 12 alin. (8) din Legea nr. 508/2004 modificată,

să instrumenteze cauze privind infracțiuni săvârșite de minori sau asupra

minorilor prin Ordinul nr. 160 din 23 februarie 2005 al procurorului general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (tabel nominal,

poz. 107 ).

De asemenea, curtea de apel a reținut că

au fost respectate și

dispozițiile art. 264

C. proc. pen. referitoare la sesizarea instanței

de judecată, nefiind

incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Totodată a reținut că, judecătorul care a soluționat cauza în fond a

respectat

normele de competență materială, fiind desemnat să soluționeze cauze

referitoare la minori, conform hotărârii nr. 1 din 5 ianuarie 2006, pronunțată

de Tribunalul Mehedinți.

Ca urmare a trimiterii cauzei spre

rejudecare, pe rolul Tribunalului Mehedinți cauza a fost înregistrată sub nr.

2831.3/101/2006 din 21 mai 2007.

Cu ocazia rejudecării cauzei, prima

instanța după desființare a procedat la ascultarea inculpatului, a părților

vătămate C.I.C. și A.A.A., precum și la audierea martorilor cauzei. Din cei 7

martori ai cauzei nu a fost posibilă audierea numitului M.N. care este plecat

în străinătate, așa cum au atestat actele aflate la dosarul cauzei, motiv

pentru care potrivit art. 327 alin. (3) C. proc. pen. s-a dat citire declarației

dată de acest martor în cursul urmăririi penale și a fost avută în vedere la

judecarea cauzei.

Analizând materialul probator

administrat pe parcursul procesului penal, tribunalul a reținut, în fapt, că în

luna iulie 2006, inculpatul M.A.F. a cunoscut-o pe victima C.I.C. în clubul de

noapte Z. din Drobeta Tr. Severin unde aceasta lucra ca dansatoare. Sub

promisiunea unei prietenii sincere, aceasta a fost ademenită de inculpat să

locuiască în domiciliul său din localitatea Cerneți, județul Mehedinți, unde o

perioadă de timp inculpatul s-a purtat firesc cu aceasta, după care a fost

obligată de acesta prin exercitare de amenințări să întrețină raporturi sexuale

cu mai mulți bărbați în schimbul unor sume de bani ce erau însușite de inculpat

de la clienți.

Deoarece în

data de 30 august 2006, victima C.I.C. a

avut raporturi

sexuale cu un bărbat de la care n-a primit niciun ban, așa cum a stabilit

anterior a fost bătută de inculpat cu un cablu electric peste

față și corp, victimei fiind-i cauzate leziuni ce

au necesitat pentru vindecare 9-10 zile de îngrijiri medicale conform

certificatului medico-legal aflat la filele 28-29 din dosarul de urmărire

penală.

S-a reținut, de asemenea că, în luna

august 2006, inculpatul M.A.F. a cunoscut-o în Barul „Rustic" din Băile Herculane

și pe

victima A.A.A., căreia i-a propus să

întrețină cu el

raporturi sexuale. Aceasta a fost de acord și a fost

transportată de către inculpat cu un taxi la locuința sa din localitatea

Cerneți unde a întreținut

raport sexual cu

inculpatul, după care ca și în cazul victimei C.I.C.

, inculpatul i-a

pretins să întrețină raporturi sexuale șu cu alți 3 bărbați care se aflau în

domiciliul acestuia.

Fiind amenințată cu moartea de către

inculpat, victima a întreținut raporturi sexuale cu cei 3 bărbați, foloasele

materiale fiind însușite, de asemenea, de către inculpat de la clienții pe care

acesta îi aducea în domiciliul său.

În domiciliul inculpatului, victima A. a

cunoscut pe victima minoră C.I.C., care fiind influențată de inculpat a reușit

să o convingă să lucreze și aceasta ca dansatoare la barul Z. Fiindu-le teamă

de inculpat, cele două victime au întreținut raporturi contracost și cu

bărbații pe care îi contactau în bar, iar banii primiți îi predau ulterior

inculpatului care le pretindea acest lucru.

În ziua de

30 august 2006, victima A. a fost bătută de către

inculpat

ca și cealaltă victimă, pentru că întreținuse raporturi sexuale cu un alt

bărbat de la care însă nu primise niciun ban.

S-a reținut, de asemenea că, în vara

anului 2005, victima V.F.V.

a fost

contactată de către inculpat la restaurantul B.R.

din Hinova, acesta

propunându-i să întrețină raporturi sexuale cu el în schimbul sumei de 500.000

ROL, aceasta refuzând. După circa o săptămână în barul B.R. au venit doi

băieți, unul poreclit L., iar celălalt P., propunându-i victimei V.F.V. să-i

însoțească în Orșova pentru a se distra, aceasta fiind de acord.

În Orșova,

victima a fost dusă la domiciliul lui M.N. poreclit

L., în

această locuință, aflându-se și persoana poreclită profesorul și alți doi

tineri care după ce au amenințat-o și lovit-o, au violat-o. în aceeași locuință

a sosit și inculpatul M., care la rândul său a întreținut raporturi sexuale cu

partea vătămată.

Din această locație în ziua următoare

victima V.F.V. a fost dusă la un bar situat în apropierea spitalului și după ce

a fost bătută de inculpat, a fost obligată să întrețină raporturi sexuale în

toaleta barului, cu doi bărbați.

Ulterior, victima a fost transportată de

către inculpat până la ieșirea din Orșova, și obligată de acesta să întrețină

raporturi sexuale cu un alt bărbat, după care victima a reușit să fugă.

După vreo 5 zile victima V.F., în timp

ce se afla în cafe-barul administrat de o persoană cu numele de C., cafe-bar

învecinat cu B.R., a fost iarăși contactată de inculpat, care i-a propus să

întrețină raporturi sexuale cu un alt bărbat, însă aceasta a refuzat. Victima a

fost scoasă din bar de către administrator, iar când aceasta a ieșit afară, a

fost amenințată de inculpat să urce într-un taxi care a transportat-o la Cerneți

la locuința unui țigan și unde a fost introdusă într-o cameră și obligată de

inculpat, prin amenințare, să întrețină relații sexuale cu bărbații care o

transportaseră cu taxiul.

Probele concludente ce au confirmat

starea de fapt reținută mai sus au fost în mare parte, declarațiile date de

victime în cursul urmăririi penale, declarații pe cere le-au dat și în prezența

unui consilier de protecție a victimelor și a unui apărător, tribunalul

apreciind că acestea exprimă adevărul în cauză, chiar dacă în fața instanței

acestea au revenit

cu unele apărări

neverosimile, dovadă fiind rezoluția din 6 decembrie 2006

dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova.

Prima

instanță a constatat că, dat fiind specificul infracțiunilor ce fac

obiectul cauzei deduse judecății și că, în mare parte, faptele de acest

gen se consumă într-un spațiu restrâns și văzând și prevederile art. 63 C.

proc. pen. potrivit cărora constituie probă orice element de fapt care servește

la constatarea existenței faptelor, a împrejurările în care au fost săvârșite

și identificării persoanei care Ie-a săvârșit, ele neavând o valoare mai

dinainte stabilită, aceste declarații ale victimelor fiind concludente în ceea

ce privește confirmarea vinovăției inculpatului pentru o parte din faptele pentru

care acesta a fost trimis în judecată.

Declarațiile

celor 3 victime s-au coroborat și cu declarațiile martorilor

audiați în cauză care au confirmat cu certitudine faptul că aveau

cunoștință de faptul că victimele C.I.C. și A.A.A. erau găzduite de către

inculpat, precum și faptul că, toate cele 3 victime au fost văzute în anturajul

acestuia. De altfel și inculpatul a recunoscut că Ie-a găzduit la locuința sa

din Cerneți pe victimele C.I.C. și A.A.A.

Declarațiile

martorilor P.I. și G.E., date în cursul

urmăririi penale

și apreciate de instanță ca fiind cele care exprimă realitatea au conferit

susținerea declarațiilor date de părțile vătămate relativ la modul în care erau

exploatate de către inculpat, la leziunile prezentate de acestea, precum și la

încasarea sumelor de bani în dauna victimelor.

Numitul M.N., audiat în cursul urmăririi

penale în calitate de făptuitor a relatat că a cunoscut-o pe partea vătămată V.F.

la restaurantul B.R. din Hinova și că la locuința sa din Orșova a întreținut,

atât el, cât și un alt prieten de-al său, raporturi sexuale cu victima. Acesta

a relatat că la locuința sa, spre dimineață, a venit și inculpatul M. care a

întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată

F., dar care nu a putut preciza dacă aceasta a fost sau nu obligată de

inculpat.

S-a mai menționat că, din declarația

acestui făptuitor a rezultat că împreună cu inculpatul și cu partea vătămată V.F.,

în dimineața

următoare s-au deplasat la un

bar din apropierea spitalului, declarând însă

că nu are cunoștință dacă V.F.V. a avut raporturi sexuale

și cu

alți bărbați în acest bar. De asemenea, acesta a mai precizat că, după aceea

s-au deplasat cu toții până în Valea Cernei. S-a concluzionat că o serie din

împrejurările relatate de făptuitorul M.N. se regăsesc și în declarația dată de

partea vătămată V.F. în cursul urmăririi penale, ceea ce denotă că, faptele

astfel cum au fost prezentate e aceasta în cursul urmăririi penale sunt reale,

fiind greu de acceptat ca o fată minoră, doar într-o singură noapte și în

zilele care au urmat să fi dorit să întrețină raporturi sexuale cu mai mulți

bărbați, dacă nu ar fi fost amenințată de către inculpat. Este de reținut că

partea vătămată V.F.

a reușit să fugă de

sub supravegherea inculpatului, însă de fiecare

dată era prinsă, supusă

violențelor fizice și psihice și obligată să se prostitueze în beneficiul

acestuia.

Tribunalul, în fond, după desființare a

reținut că fapta inculpatului M.A.F., care, în vara anului 2005 și respectiv în

luna iulie

2006 a recrutat și găzduit în

scopul exploatării prin obligarea la practicarea

prostituției prin

amenințare și violență pe minorele V.F. și C.I.C., în drept întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art.

13 alin. (1) și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

apreciind că inculpatul a acționat În baza unei rezoluții infracționale unice,

acțiunile acestuia, prezentând fiecare în parte conținutul aceleiași

infracțiuni și chiar dacă s-au consumat

la

diferite intervale de timp, au avut la bază aceeași rezoluție infracțională.

În ceea ce privește fapta inculpatului M.A.F.

care, în

luna august 2006 a recrutat-o și a

cazat-o pe victima A.A.A.

în scopul exploatării acesteia prin obligarea

la practicarea prostituției prin acțiuni de amenințări și violență, s-a

stabilit că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. față de partea vătămată A.A.A.,

reținând că această infracțiune nu poate coexista cu infracțiunea prevăzută de

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, putând exista fie una, fie cealaltă și,

așa cum prin sentință, în sarcina inculpatului s-a reținut vinovăția

inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de

persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

tribunalul a

constatat că

infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. nu există.

Dându-se

eficiență principiului potrivit căruia specialul primează generalului, sunt

aplicabile prevederile din legea specială și anume

prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, astfel încât ori

de câte ori se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de persoane, cum de altfel s-a reținut și în cauza de

față se vor aplica prevederile Legii nr. 678/2001, după intrarea în vigoare a

acestei legi, incidența prevederilor art. 329 C. pen. fiind limitată.

Chiar și Parchetul de pe lângă

Tribunalul Mehedinți a susținut prin motivele scrise de apel atunci când a

apelat sentința adoptată în primul ciclu procesual, că instanța ar fi trebuit

să constate că trimiterea în

judecată a

inculpatului pentru infracțiunea de proxenetism C. pen.

este absorbită

în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Referitor la infracțiunea de viol

revăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. s-a reținut că probele administrate în

cauză nu au confirmat faptul că relațiile intime ce s-au consumat între

inculpat și partea vătămată V.F.V. s-au săvârșit prin constrângerea acesteia,

așa cum arată aceasta în declarația dată în cursul urmăririi penale,

constrângerea victimei constituind o cerință esențială pentru latura obiectivă

a infracțiunii de viol. Astfel, deși aceasta a susținut că a fost obligată de

către inculpat prin amenințări cu un cuțit să întrețină raporturi

sexuale cu acesta, în afară de declarația părții

vătămate, nicio altă probă a

dosarului neconfirmând această susținere.

Pe de altă parte nici numitul M.N. poreclit L. prin declarația dată în cursul

urmăririi penale ca și făptuitor, declarat că „crede că și M. a avut raporturi

sexuale cu tânăra dar nu știe dacă a obligat-o la aceasta."

Față de cele reținute mai sus,

tribunalul, în fond, după desființarea, În baza art. 11 pct. 2 raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului M.A.F. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. față de partea

vătămată V.F.V.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului

penal pentru

infracțiunile de lovire

prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. reclamate de

părțile vătămate C.I.C.

și A.A.A.,

având în vedere că prin

declarațiile date de acestea în ședința de judecată

din 6 septembrie

2007, aflate la filele 47-49 din dosarul cauzei, acestea și-au retras

plângerile prealabile formulate.

Pentru considerentele arătate,

tribunalul În baza textelor de lege

susmenționate

a dispus condamnarea inculpatului doar pentru infracțiunile

de trafic de

minori și trafic de persoane, iar la individualizarea pedepsei a

avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen. și anume gradul de

pericol social al faptelor săvârșite de inculpat

care este destul de ridicat raportat la valoarea umană fundamentală căreia i

s-a adus atingere, respectiv corpul victimei, raportat, totodată și la

relațiile sociale a căror formare, desfășurare și dezvoltare normală sunt

condiționate de

respectarea

libertății de deplasare, acțiune și de manifestare pe plan psihic a persoanei

fizice, precum și a altor valori intrinseci ființei umane, vârsta, integritatea

corporală, inviolabilitatea sexuală, onoarea și demnitatea. Pericolul social ridicat

al faptelor săvârșite de inculpat este caracterizat și de numărul subiecților

pasivi, în cauza dedusă judecății, fiind vorba de 3 persoane dintre care 2

minore, inculpatul, profitând de lipsa experienței lor de viață, de lipsa lor

de educație și de naivitatea acestora. De asemenea s-a avut în vedere și

atitudinea nesinceră

manifestată de

inculpat pe întreg parcursul procesului penal, împrejurarea

că anterior

acesta a mai fost condamnat, actualmente acesta figurând în calitate de

inculpat într-o altă cauză în care a fost trimis în judecată pentru comiterea

infracțiunii de viol. Totodată s-a ținut seama și de faptul că inculpatul nu

are și nici nu a avut vreo ocupație, dar cu toate acestea își permitea să

frecventeze mai multe restaurante, baruri să efectueze plimbări prin diferite

localități.

Î

n

raport de toate acestea, tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa

închisorii

orientată spre mediu pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina

acestuia prin sentință.

În baza art.

65 alin. (1) și 2 C. pen., tribunalul a aplicat inculpatului

pentru fiecare infracțiune și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani și

respectiv 2 ani.

În baza art. 71 alin. (1) și 2 C. pen.

s-a aplicat inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) și

art. 35 alin. (3) C. pen. s-au

contopit

pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa

închisorii cea mai grea în condițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen. și

art.

71 C. pen. cât și pedeapsa complementară cea mai grea. Executarea pedepsei

complementare urmează să înceapă după

executarea

pedepsei principale, în acest sens fiind dispozițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive

începând cu data de 1 septembrie 2006 și până la data de 21 mai 2007, dată când

prin

încheierea din camera de consiliu,

fila 13, Tribunalul Mehedinți a constatat

încetată de drept măsura

arestării preventive a inculpatului, acesta fiind pus în libertate la aceeași

dată, așa cum a atestat-o adresa Penitenciarului București – Jilava, fila 21

din dosarul cauzei.

S-a luat act că părțile vătămate C.I.C.

și Vasile

A.A.A. nu s-au constituit părți

civile astfel cum s-a

precizat de acestea prin declarațiile date în

cursul cercetării judecătorești aflate la filele 47-49.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin motivele de apel formulate de

apărătorul din oficiu s-a solicitat achitarea acestuia pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și art. 13 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 678/2001, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă

vinovăția acestuia.

Instanța de fond a stabilit vinovăția

inculpaților pe baza declarațiilor date de părțile vătămate în fața organelor

de cercetare penală și în legătură cu care există numeroase încălcări ale

dispozițiilor legale: nu menționează ora de începere și ora încheierii

audierii; nu s-au luat în prezența unui avocat deși asistența juridică era

obligatorie; declarațiile nu s-au luat pe formulare cu regim special.

La parchet, declarațiile nu au fost, de

asemenea, luate în prezența unui avocat cu a unui consilier juridic,

încălcându-se dreptul la apărare al părților vătămate minore care nu au

cunoscut semnificația exactă a celor relatate; declarațiile au fost luate în

prezența polițiștilor care au exercitat

astfel,

presiuni asupra acestora; nu s-au folosit formulare cu regim special

decât

pentru primele pagini.

Singurele declarații luate cu

respectarea regulilor de procedură, a principiului contradictorialității și a

dreptului la apărare al inculpatului sunt cele luate de instanța de judecată

și, prin urmare, nu există niciun motiv pentru ca aceste declarații să fie

înlăturate.

Ulterior,

prin apărătorul ales, inculpatul a reformulat motivele de apel

prin care a arătat că își menține concluziile puse de apărarea inculpatului

în dosarul nr. 429/54/2007 în care s-a pronunțat decizia nr. 22 de la 22 martie

2007; după casare, instanța de fond nu a respectat indicațiile instanței de

control judiciar referitoare la dispozițiile art. 334 C. proc. pen. și nici

indicațiile instanței de apel referitoare la celelalte motive de apel formulate

de inculpat. De asemenea, nu a fost justificat și nu s-a motivat de ce s-a

reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și nu infracțiunea de

proxenetism.

În același timp, nu s-a justificat de ce

s-a reținut vinovăția inculpatului cu privire la aceste fapte, având în vedere

declarațiile contradictorii ale părților vătămate și faptul că acestea u

revenit asupra declarațiilor date inițial, ceea ce ar fi justificat o soluție

de achitare și nu una de condamnare.

Prin decizia penală nr. 12 de la 20

martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, pronunțată în

dosarul nr.

2831.3/101/2006 ( număr în

format vechi 537/MF/2007 ), a fost respins, ca

nefondat apelul declarat

de inculpatul M.A.F. împotriva sentinței penale nr. 366 din data de 15

noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr.

2831.3/101/2006.

A fost

obligat inculpatul la 260 lei cheltuieli judiciare statului din care

100 lei onorariu avocat din oficiu.

Pentru a decide astfel, instanța de apel

a reținut că o parte dintre criticile menționate prin concluziile scrise depuse

în dosarul nr.

429/54/2007 în care

s-a pronunțat decizia nr. 22 de la 22 martie 2007 au fost analizate cu ocazia

pronunțării acestei din urmă hotărâri, rămasă definitivă prin respingerea recursului

declarat de inculpat (prin decizia nr. 2474/8 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție), respectiv, cele referitoare la: faptul că procurorul

care a întocmit rechizitoriul și a dispus trimiterea în judecată nu este anume

desemnat, în sensul art. 12 alin. (8) din Legea nr. 508/2004; urmărirea penală

s-a făcut de către polițiști ce nu fac parte din poliția judiciară, ci din

cadrul Serviciului de Criminalitate Organizată Mehedinți, cu încălcarea art. 12

alin. (7), art. 9 și art. 27 din Legea nr. 508/2004; încălcarea dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 508/2004 cu privire la verificarea rechizitoriului de

către procurorul ierarhic superior; instanța de judecată s-a pronunțat cu

încălcarea normelor de competență materială, pricina nefiind judecată de

către un complet specializat pentru cauze cu

minori și de familie; nu a fost

pusă în discuția părților schimbarea

încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen.

Deși inițial a susținut că își menține

aceste critici, cu ocazia cuvântului pe fond, inculpatul, prin apărător a

învederat instanței că nu mai stăruie și nu mai susține criticile care au

primit deja o dezlegare de către instanța de apel în dosarul 429/54/2007,

soluție menținută de către Î.C.C.J., prin respingerea recursului.

A rezultat deci, că se impune numai

analiza criticilor menționate la punctele

IV, V

și

VI

din memoriul depus de inculpat la filele 32/42 din dosarul nr.

429/54/2007, respectiv: instanța de fond și parchetul nu au manifestat

suficient rol activ, încălcând dispozițiile art. 4 C. proc. pen.

; în mod greșit, instanța de fond și-a întemeiat

soluția pe declarațiile

părților vătămate date în faza de urmărire

penală, deși aceste probe sunt afectate de grave vicii procedurale; pe fondul

cauzei, în mod greșit s-a

dispus

condamnarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 329

alin.

(2) și (3) C. pen.

Disjungerea cauzei în temeiul

dispozițiilor art. 38 C. proc. pen.

nu

poate fi considerată, așa cum a susținut inculpatul, drept o lipsă

de

rol activ a organelor de urmărire penală, fiind în interesul soluționării

cauzei și, în același timp, în interesul inculpatului, punerea de îndată în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea acestuia în judecată atâta timp cât a

fost finalizată operațiunea de administrare a probatoriului considerat necesar

și suficient pentru a se putea stabili faptele și vinovăția

inculpatului. S-a mai avut în vedere și că

celelalte persoane menționate cu

numele de C., L., B., S., O., C., P.,

nu fuseseră identificate până la momentul întocmirii rechizitoriului și nici nu

s-a stabilit întreaga activitate infracțională a acestora, pentru aceasta fiind

necesară efectuare de cercetări suplimentare ce ar conduce la tergiversarea, în

mod nejustificat, a judecării cauzei de față.

La rândul său, instanța de judecată

sesizată prin rechizitoriu a soluționat cauza pe baza actelor și lucrărilor

dosarului, considerând, în mod corect, că nu are relevanță stadiul cercetărilor

în dosarul disjuns ce privea alte persoane, cu alte activități infracționale.

Prin urmare, nici această împrejurare nu a putut fi considerată drept listă de

rol activ a instanței de judecată.

În ceea ce privește declarațiile

părților vătămate s-a constatat că, într-adevăr, în declarațiile date la

poliție de către părțile vătămate nu s-a făcut mențiunea orelor de începere și

de terminare a audierilor, nici a asistării părților vătămate și nu s-au

folosit formulare tipizate. În aceeași zi însă aceleași părți vătămate au fost

audiate și de către procuror, fiind folosite formulare tipizate, făcându-se

mențiunea orelor la care a început și s-a terminat audierea și a faptului că au

fost asistate de un reprezentant al Direcției Generale de Asistență Socială și

Protecție a Copilului Mehedinți, Serviciul de Intervenție în Situații de Trafic

și Migrațiune din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția

Copilului Mehedinți.

Or, atâta timp cât neregularitățile

arătate anterior nu au fost menționate printre cauzele expres și limitativ

prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. ce sunt sancționate cu nulitate

absolută, iar părțile vătămate nu au invocat, cu ocazia audierii de către

procuror, o vătămare, menținându-se și chiar completând cele declarate

anterior, chiar și în prezența apărătorului inculpatului, nu au mai putut fi

primite ca fondate susținerile apelantului potrivit cărora părțile vătămate nu

au avut reprezentarea semnificației celor declarate ori că s-ar fi încălcat

dreptul inculpatului la apărare.

Referitor

la vinovăția inculpatului, curtea de apel a constatat că, deși

în mod constant inculpatul a negat săvârșirea infracțiunilor pentru

care este cercetat în prezenta cauză, instanța de fond a stabilit în mod corect

că acesta a săvârșit aceste infracțiuni, pentru următoarele considerente.

La urmărirea penală, cele trei părți

vătămate au confirmat starea de fapt reținută în rechizitoriu, declarațiile

acestora coroborându-se între ele dar și cu toate celelalte susțineri ale

martorilor audiați în cauză ( P.I., G.E.), cu imaginile din planșele

fotografice depuse la filele nr. 23-26 și cu concluziile raportului

medico-legal depus la filele nr. 28, 29 din dosarul de urmărire penală.

S-a apreciat că, așa cum a stabilit și

instanța de fond nu corespund

realității

declarațiile date de părțile vătămate și de unii dintre martori în fața

instanței

de judecată, prin care au revenit asupra celor declarate la urmărirea penală,

motivând că polițiștii care au instrumentat cauza au exercitat presiuni în

cursul urmăririi penale, pentru a da declarații incriminatorii la adresa

inculpatului.

Pentru aceasta s-a avut în vedere că

aceste aspecte au fost deja

cercetate,

concluzionându-se prin rezoluția din data de 6 decembrie 2006

dosar nr.

443/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova că, în exercitarea

atribuțiilor de serviciu, lucrătorii de poliție nu le-au insultat, nu le-au

amenințat și nici influențat în vreun fel pe părțile vătămate pentru a da

anumite declarații (filele nr. 85,86 din dosarul nr. 9322/2006 ).

De asemenea, atunci când nu au invocat

exercitarea de presiuni, părțile vătămate și martorii nu au oferit explicații

credibile, convingătoare, referitoare la motivele revenirilor asupra

declarațiilor date inițial, la urmărirea penală: „nu înțeleg să mențin acele declarații

întrucât nu vreau" (partea vătămată V.F.V., fila nr. 42 din dosarul nr.

9322/2006); în faza urmăririi penale „mi s-a dictat ceea ce trebuie să

declar" și „... mi s-a spus să semnez..." ( declarația martorului P.L.

, fila nr. 58 dosar de fond ); „nu îmi mai amintesc

exact, textual, modul

cum s-a exprimat C." (fila nr. 89 din dosarul

de fond ); „am semnat acea declarație, dar nu am citit-o..." ( declarația

martorului G.E., fila nr. 90 din dosarul de fond ); „mi s-a spus să declar că

am fost amenințat de către inculpat... nu pot preciza numele polițistului care

mă învăța să declar..." (martorul S.G.C., fila nr. 91 din dosarul de fond).

S-a reținut însă că, încă de la

urmărirea penală, unii dintre martori (G.E. la filele nr. 48, 49 ) dar și

părțile vătămate au menționat că acestea din urmă se tem de inculpat, întrucât

acesta obișnuia să le amenințe și chiar să le lovească, precum și faptul că,

după arestarea

preventivă a inculpatului,

mama acestuia Ie-a contactat, chiar Ie-a angajat

avocat, a purtat

discuții cu părțile vătămate și cu martorii ce fuseseră deja audiați la

urmărirea penală, cerându-le să dea anumite declarații în fața instanței de

judecată, fără însă a folosi amenințări, a da bani ori a promite ceva pentru a

obține cele solicitate.

Ca urmare nu a putut fi apreciată ca

fiind sinceră susținerea părții vătămate A. care, în fața instanței de judecată

a afirmat că „pe mama inculpatului o știu de la C.P., însă nu am purtat nicio

discuție cu aceasta."

Aspectele menționate anterior au fost

confirmate parțial, în fața instanței de judecată de către martorii: C.N.G., taximetristul

care Ie-a transportat pe Craiova pe două dintre părțile

vătămate, dintre care a recunoscut-o doar pe partea vătămată A.A.A.

,

însoțite de mama inculpatului, pentru a da declarații la Curtea de Apel, în

legătură cu infracțiunile pentru care fusese arestat inculpatul (fila 80 din

dosarul nr. 9322/2006 ); G.E., administratorul clubului Z., care a declarat că

fusese căutat de mama inculpatului „pentru a discuta cu mine ce s-ar fi

întâmplat cu fiul său" (fila nr. 98 din același dosar ), respectiv, „...am

aflat că pe la bar a trecut o doamnă care s-a interesat de părțile

vătămate" (fila nr. 90 din dosarul nr. 2831.3/101/2006 al Tribunalului

Mehedinți).

În acest context, în mod corect,

instanța de fond a înlăturat, apreciindu-le ca fiind nesincere, declarațiile

date ulterior de către părțile vătămate și de către martori, prin care s-a

revenit asupra susținerilor care îl incriminau pe inculpat.

În același timp s-a reținut că instanța

de fond l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism

prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. și l-a condamnat pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute de art. 12 și art. 13 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 678/2001, fără a mai fi procedat la o schimbare de

încadrare juridică. Prin urmare, în această situație nu se mai impunea

aplicarea art. 334 C. proc. pen. cu privire la discutarea unei schimbări de

încadrare juridică, astfel că a fost înlăturat ca nefondat și acest motiv de apel.

S-a constatat, de asemenea, nefondată și

critica referitoare la încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost

condamnat inculpatul, acestea întrunind elementele constitutive ale

infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute de art. 12 și art. 13 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 678/2001, atâta timp cât inculpatul Ie-a constrâns pe

părțile vătămate, folosind violența și amenințările pentru a le restrânge

dreptul la libertatea de voință și acțiune, valori sociale prin textul de lege

sus-menționat, spre deosebire de art. 329 alin. (2) C. pen. care un alt obiect

juridic, respectiv, apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire

socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

Pentru aceasta s-a avut în vedere și Decizia

nr. XVI din martie 2007 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de

Casație și Justiție prin care s-a pus în discuție distincția dintre

infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 și art. 13 din Legea

nr. 678/2001 și cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

Cât privește individualizarea pedepselor

aplicate inculpatului, acestea au fost corect stabilite, instanța de fond,

având în vedere, atât natura, împrejurările concrete în care s-au săvârșit

infracțiunile, valorile sociale ocrotite de lege, faptul că două dintre cele trei

părți vătămate erau minore, dar și atitudinea constant nesinceră a inculpatului

care a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea părților

vătămate și a martorilor.

Mai mult, inculpatul nu este la primul

conflict cu legea penală, din fișa de cazier a acestuia depusă la fila 64 din

dosarul de urmărire penală

rezultând că

acesta a mai suferit trei condamnări în perioada cât era minor

și încă

una după ce a devenit major.

Acest trecut infracțional bogat,

raportat la vârsta tânără a inculpatului, denotă predispoziție și perseverență

infracțională, care în lipsa unei ocupații legale, aducătoare de venituri

licite, creează instanței convingerea că inculpatul își reprezintă acest gen de

activități ca fiind singura posibilitate de obținere a veniturilor necesare

întreținerii proprii dar și întreținerii familiei sale.

F

ață de cele arătate anterior, date

fiind dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins apelul,

ca nefondat și în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat

inculpatul la 260 lei cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei decizii a declarat, în

termenul legal, recurs inculpatul M.A.F., fără a arăta motivele de recurs.

La termenul de judecată, în recurs de la

22 mai 2008, Înalta Curte, apreciind ca întemeiată cererea de amânare formulată

de recurentul inculpat, în raport de dispozițiile art. 171 C. proc. pen. și

art. 6 din C.E.D.O. pentru a i se da posibilitatea acestuia să-și angajeze un

apărător și față de lipsa de procedură cu intimata parte vătămată V.F.V. a

acordat termen la 19 iunie 2008 pentru când părțile vor fi citate ca în

precedent, iar intimata parte vătămată V.F.V. va fi citată și prin afișare la

Consiliul local al localității de domiciliu, fiind menținută delegația

apărătorului desemnat din oficiu, așa cum rezultă din încheierea de ședință de

la termenul menționat, aflată la fila 16 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 19 iunie

2008, Înalta Curte, apreciind ca întemeiată cererea de amânare formulată de

mama recurentului inculpat pentru a angaja un alt apărător, ca urmare a

rezilierii contractului de asistență juridică cu apărătorul prezent, aflat în

stare de incompatibilitate și față de lipsa de procedură cu intimata parte

vătămată V.F.V., a acordat termen la 18 septembrie 2009, pentru când părțile

vor fi citate ca în precedent, iar intimata parte vătămată V.F.V. va fi citată

și prin afișare la Consiliul local al localității în raza căreia s-a săvârșit

infracțiunea, potrivit art. 177 alin. (4) C. proc. pen., fiind menținută delegația

apărătorului desemnat din oficiu, potrivit consemnărilor din încheierea de

ședință de la data arătată, aflată la fila 23 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 18

septembrie 2008, Înalta Curte, apreciind ca întemeiată cererea de amânare

formulată de mama recurentului inculpat pentru a da posibilitatea apărătorului

ales să-și pregătească apărarea a acordat termen la 16 octombrie 2008, pentru

când recurentul inculpat va fi citat cu mandat de aducere și se va face adresă

la Baroul București pentru a se desemna un apărător din oficiu, așa cum rezultă

din încheierea de ședință de la termenul menționat.

La dosarul cauzei au fost depuse

procesul-verbal la mandatul de aducere privind pe inculpatul M.F. pentru

termenul de judecată de la 16 octombrie 2008, precum și o declarație olografă a

inculpatului, aflate la filele 50-53 dosarul Înaltei Curți, din care rezultă că

recurentul inculpat a

luat la cunoștință că

la data de 16 octombrie 2008, luându-și angajamentul

că se va prezenta

la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, completul nr. 4 sala P

8, la ora 9,00, în vederea audierii sale.

De asemenea la dosarul cauzei a fost

depus un memoriu formulat

de către

recurentul inculpat M.A.F., ce a fost transmis prin fax, la care a atașat și înscrisuri,

aflându-se la filele 55-65 dosarul Înaltei Curți.

În memoriul depus, recurentul inculpat a

arătat că nu se poate prezenta la termenul de astăzi, deoarece apărătorul pe

care l-a angajat nu a reușit să-l mai contacteze telefonic și nici nu a primit

vreo adresă unde să-l poată găsi și crede că nu se va prezenta, deși a semnat

un mandat de aducere.

Totodată, recurentul inculpat a

menționat în legătură cu faptele de care a fost învinuit că reprezintă o

înscenare a Poliției Mehedinți împreună cu patronului clubului Z., fața de

faptul că C.I.C. locuia la el, nefiind de acord să practice această meserie,

precum și alte împrejurări faptice, nu s-a făcut nicio confruntare, menține

declarațiile date în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată,

arătând că nu a făcut niciodată trafic de persoane și nu a primit niciodată

bani sau alte bunuri de la niciuna dintre acestea. În cazul lui V.F.V. aceasta

nu a fost niciodată la domiciliul său și nici nu a avut vreodată relații cu

aceasta, dar lucrând în același bar și cunoscându-l de la un prieten a fost și

aceasta pusă să-l acuze, spunând chiar că a și violat-o cu un an, doi înainte,

a apreciat că pedeapsa ce i-a fost dată este

nedreaptă

și netemeinică. De asemenea, recurentul inculpat a mai adus la

cunoștință

că are un copil minor în vârstă de 5 ani în întreținere pe care îl crește

singur și face dovada acestei din urmă situații cu hotărârea de încredințare a

minorului.

La termenul

de astăzi, a lipsit recurentul inculpat M.A.F.,

aflat în stare de libertate pentru care s-a

prezentat apărător desemnat din

oficiu, avocat D.M., au

lipsit și intimatele părți vătămate V.F.V., C.P.I.C. și A.A.A., procedura de

citare a fost legal îndeplinită.

S-a referit că recurentul a trimis un

memoriu la dosar, prin care a

învederat că,

deși cunoaște termenul și a fost citat cu mandat de aducere,

nu se poate

prezenta.

Apărătorul recurentului inculpat, în

concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 17 și art