ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5030/2018

HOTĂRÂRE

20.11.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5030/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22.03.2018 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Dâmbovița și Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul Tribunalul Dâmbovița să emită și să transmită atât reclamantului, cât și pârâtei Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, o adeverință-tip, privind actualizarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor, din care să rezulte valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, majorată cu procentul de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 și cu procentul de 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, până la data de 01.10.2016, urmând ca procentul de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 să se aplice și în continuare; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtei Casei Județeană de Pensii Dâmbovița la actualizarea pensiei de serviciu, începând cu data de 09.04.2015 până la data de 01.10.2016, potrivit venitului brut lunar menționat în adeverința tip emisă de Tribunalul Dâmbovița pentru aceeași perioadă, la emiterea deciziei de pensionare, pentru aceeași perioadă, cu menționarea cuantumului pensiei rezultat în urma actualizării și la plata diferenței dintre cuantumul pensiei astfel calculat și pensia efectiv plătită, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se adaugă dobânda legală aferentă, ambele calculate de la data scadenței lunare până la plata efectivă.

Prin sentința civilă nr. 1074/14.06.2018, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că prin decizia nr. 290/26.04.2018, Curtea Constituțională a României a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale; de asemenea, a statuat că textele art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă sau pârâtă, reținând că permiterea cumulului competenței jurisdicționale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței, contrar art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție.

Având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională prin decizia nr. 290/2018, nepublicată la acel moment, a apreciat că pentru justa soluționare a cauzei se impune declinarea competenței, subliniind că publicarea ulterioară a considerentelor ar atrage depășirea termenului prevăzut de art. 131 C. proc. civ.

A notat Tribunalul Dâmbovița că reclamantul a pus concluzii în sensul declinării competenței în favoarea Tribunalului Argeș.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la 25.06.2018.

Prin încheierea din 31.10.2018, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În ipoteza în care reclamantul ocupă una din funcțiile indicate la art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., legea instituie o derogare de la prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Prin urmare, dispozițiile art. 127 C. proc. civ. sunt dispoziții speciale, de strictă interpretare și aplicare, reglementând expres doar situația în care cererea este formulată de un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier; decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale nu afectează sintagma "curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea" din finalul art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Or, în speță, reclamantul nu are calitatea de judecător, fiind eliberat din funcție prin pensionare, astfel că nu își desfășoară activitatea în cadrul niciunei instanțe judecătorești.

A apreciat Tribunalul Argeș că prin extinderea aplicării art. 127 C. proc. civ. către foștii judecători s-ar încălca dispozițiile art. 122 C. proc. civ., potrivit cărora reguli noi de competență s-ar putea stabili numai prin modificarea C. proc. civ.

Pe de altă parte, a reținut că dispozițiile art. 122 C. proc. civ. se opun interpretării extensive a art. 127 C. proc. civ. și din perspectiva faptului că litigiul vizează fostele raporturi de muncă între părți, rămânând un conflict de muncă, care, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, este de competența tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, Tribunalul Dâmbovița a fost învestit să se pronunțe asupra cererii prin care reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Dâmbovița și Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, solicitând, în esență, actualizarea cuantumului pensiei de serviciu.

Conflictul negativ de competență a fost generat de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Prin decizia nr. 290/26.04.2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638/23.07.2018, Curtea Constituțională a României a reținut că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz; permiterea cumulului competenței jurisdicționale cu calitatea de parte în proces reprezintă un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparțialitatea instanței, contrar art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție.

În speță, Tribunalul Dâmbovița are calitatea de pârât, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor alin. (2) al art. 127 C. proc. civ., astfel că nu prezintă relevanță calitatea reclamantului de judecător în funcție sau eliberat din funcție prin pensionare.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Analiza actelor dosarului relevă că la primul termen de judecată acordat de Tribunalul Dâmbovița, reclamantul, prin avocat, a solicitat declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, aflat în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Ploiești, respectiv Curtea de Apel Pitești.

Așa fiind, reclamantul și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii sale.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Argeș.