ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 395/2019

HOTĂRÂRE

15.01.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 395/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. x/2018 din data de 15.03.2018 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița și pârâtul Tribunalul Dâmbovița, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună: obligarea Tribunalului Dâmbovița la întocmirea adeverinței - tip, privind actualizarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, majorată cu procentul de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, cât și cu procentul de 10% potrivit Legii nr. 293/2015, până la data de 01.10.2016; urmând ca procentul de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 să se aplice și în continuarea datei de 01.10.2016; obligarea Tribunalului Dâmbovița la transmiterea către reclamantă și către Casa Județeană de Pensii Dâmbovița a adeverinței-tip întocmită potrivit referinței sectoriale menționate (405 RON + 4% + 10%), obligarea Casei Județene de Pensii Dâmbovița la actualizarea pensiei de serviciu, începând cu data de 09.04.2015, până la data de 01.10.2016, potrivit venitului brut lunar, menționat în adeverința - tip emisă de Tribunalul Dâmbovița pentru aceeași perioadă, conform referinței sectoriale menționate; obligarea Casei Județene de Pensii Dâmbovița la emiterea deciziei de pensionare, pentru aceeași perioadă 09.04.2015 - 01.10.206, cu menționarea cuantumului pensiei rezultate în urma actualizării, potrivit referinței sectoriale menționate; obligarea Casei Județene de Pensii Dâmbovița la plata diferenței dintre cuantumul pensiei calculat potrivit referinței sectoriale menționată anterior și cuantumul pensiei efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente de la data scadenței venitului lunar, până la data plății efective.

În motivarea cererii a arătat că a funcționat ca judecător în cadrul Judecătoriei Găești, fiind pensionată anterior datei de 09.04.2015, respectiv la data de 16.03.2007, potrivit Deciziei nr. 257446/05.07.2007.

Prin întâmpinarea depusă la data de 16 aprilie 2018 pârâta Casa Județeană de Pensii Dâmbovița a solicitat respingerea acțiunii ca prematur introdusă.

Pârâtul Tribunalul Dâmbovița nu a formulat întâmpinare în cauză.

Prin Sentința civilă nr. 1310/05.09.2018, Tribunalul Dâmbovița și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

În ședința publică din data de 15.01.2019 Tribunalul Argeș, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Analizând cu prioritate, conform art. 132 coroborat cu art. 248 C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale invocate în cauză, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În situația în care reclamantul ocupă una din funcțiile indicate la art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., legea instituie o derogare de la prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Reiese că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. sunt dispoziții speciale și derogatorii, fiind deci de strictă interpretare și aplicare, reglementând expres doar situația în care cererea este formulată de un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier.

Această chestiune nu a fost modificată de pronunțarea Deciziei nr. 290/2018 de către Curtea Constituțională, decizie ce nu afectează sintagma "curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea" din finalul art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Or în speță reclamanta nu are calitatea de judecător, fiind pensionată, nedesfășurându-și activitatea la nicio instanță căci, potrivit art. 65 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, judecătorii sunt eliberați din funcție prin pensionare.

Prin urmare, în speță este aplicabil art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererea reclamantei fiind de competența tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă.

Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Argeș, întrucât, nefiind incident cazul de prorogare de competență prevăzut de art. 127 C. proc. civ., Tribunalul Argeș apare ca fiind necompetent absolut, competența de soluționare a cauzei aparținând Tribunalului Dâmbovița, ca instanță în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamanta.

Cum Tribunalul Dâmbovița și-a declinat la rândul său competența Tribunalului Argeș, instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență prevăzut art. 133 pct. 2 C. proc. civ. astfel că în baza art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță în drept să hotărască asupra conflictului, potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe -Tribunalul Dâmbovița și Tribunalul Argeș- s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Instanța reține că prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei, reclamanta a învestit Tribunalul Dâmbovița cu un litigiu de muncă - pretenții bănești.

În conformitate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social:

"cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Reclamanta a avut calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Găiești, fiind, la momentul învestirii instanței, pensionară, așa cum reiese din cererea de chemare în judecată.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638/23.07.2018, s-a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor. De asemenea, s-a statuat că noțiunea de,.judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

În considerentele acestei decizii (paragraful 49), Curtea a reținut că, în urma constatării neconstituționalității sintagmelor menționate la paragraful 46, noua formulă a textului art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate, permițând, în mod rezonabil, calificarea noțiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu.

De asemenea, prin aceeași decizie Curtea Constituțională a mai reținut că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz (paragraful 51).

Pornind de la statuările cu caracter obligatoriu cuprinse în decizia anterior evocată, Înalta Curte constată că una dintre instanțele de judecată aflate în conflict negativ de competență, respectiv Tribunalul Dâmbovița, are calitatea de pârât în cauză.

Având în vedere că noțiunea de judecător la care se referă textul art. 127 C. proc. civ. vizează atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu, calitatea de parte în proces a Tribunalului Dâmbovița determină incidența textului de lege care reglementează competența facultativă.

În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Pitești, în circumscripția căreia se află Tribunalul Argeș, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Ploiești, în circumscripția căreia se află Tribunalul Dâmbovița, rezultă că Tribunalul Argeș este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Argeș căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.