ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4116/2018

HOTĂRÂRE

05.10.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4116/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 5 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la 20.11.2017 sub nr. x/2017, contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata B. S.C. C. S.R.L., a formulat contestație la executare împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 416E/2011 al B.E.J. D., solicitând anularea tuturor actelor de executare din acest dosar.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. C. proc. civ. coroborate cu art. 651, art. 705 și urm. același cod.

Prin sentința civilă nr. 1753 din 20 februarie 2018, Judecătoria Sector 2 București a admis excepția de necompetență teritorială și a dispus declinarea cauzei către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, reținând incidența dispozițiilor art. 373 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și art. 400 alin. (1) același cod.

Prin sentința civilă nr. 3057/2017 din 08 iunie 2018, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București, reținându-se în esență că poprirea a fost înființată de E., la sediul din Sector 2, iar domiciliul debitorului este în raza Sectorului 2, București.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la 20.11.2017 sub nr. x/2017, contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata B. S.C. C. S.R.L., a formulat contestație la executare împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 416E/2011 al B.E.J. D., solicitând anularea tuturor actelor de executare din acest dosar.

Înalta Curte constată că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865 având în vedere prevederile art. 24 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în prezenta cauză, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, executarea a început în cursul anului 2011 fiind deschis dosarul de executare nr. 416E/2011 al B.E.J. D..

Dispozițiile art. 399 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 stabilesc că împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Conform art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, prin care urmează a se înțelege potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ. judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea iar conform alin. (3) al aceluiași text legal, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

În speță, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că prin încheierea din 27.05.2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin pronunțată în dosarul nr. x/2011, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr. 2184 din 14.09.2004 încheiat cu F. S.A..

Astfel, în prezenta cauză, instanța de executare este Judecătoria Drobeta Turnu Severin, executarea silită fiind încuviințată de această instanță.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 400 alin. (1) și art. 373 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine instanței de executare, respectiv Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, căreia i se va trimite dosarul în vederea soluționării cauzei.