ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4050/2018

HOTĂRÂRE

04.10.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4050/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 4 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 04.12.2017, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Primăria Orașului Titu prin Primar - Serviciul de Impozite și Taxe, a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr. x/27.10.2017, prin care a solicitat instanței de judecată:

admiterea contestației la executare și, pe cale de consecință să dispună în temeiul art. 262 alin. (3) din Legea 207/2015, anularea în parte a titlului executoriu nr. x/27.10.2017 în ceea ce privește procesul-verbal, seria x: CC, număr PV: x din data de 16.11.2010 reprezentând contravaloare amendă în cuantum de 100 RON, având în vedere faptul că, față de creanța cuprinsă în acest proces-verbal, s-a împlinit temenul legal de prescripție de 5 ani;

în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea 207/2015 rapotat la art. 723 alin. (1) C. proc. civ., în ipoteza în care instanța va admite prezenta contestație, obligarea Primariei Orașului Titu prin Primar - Serviciul de Impozite și Taxe la restituirea către contestatoare a sumei de 100 RON, aferentă procesului-verbal, seria x: CC, număr PV: x din data de 16.11.2010, pentru situația în care, până la soluționarea definitivă a litigiului, contestatoarea va fi executată silit.

în temeiul art. 720 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 670 alin. (4) același cod, anularea în parte a tuturor actelor de executare în ceea ce privește procesul-verbal, seria x: CC, număr- PV: x din data de 16.11.2010, emise în dosarul de executare nr. 32039/27.10.2017, întrucât creanța în cuantum de 100 RON în temeiul căreia s-a demarat executarea silită, nu este datorată de contestatoare, creanța fiind prescrisă;

în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de contestatoare cu prezenta contestație la executare;

în temeiul art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, restituirea taxei judiciare de timbru la data rămânerii definitive a hotărârii, în situația admiterii contestației la executare.

Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.

Prin sentința civilă nr. 470/12.04.2018, Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Conform art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

Potrivit art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., soluționarea contestației la executare este de competența instanței de executare, adică de competența judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

S-a reținut că, din modul de redactare a prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., necompetența instanței de executare este una de ordine publică.

În cauză, domiciliul contestatoarei este în Sectorul 6 al Municipiului București, astfel cum rezultă din cuprinsul propriilor susțineri ale contestatoarei din cuprinsul acțiunii dar și din cartea de identitate a acesteia aflată la dosar, carte de identitate eliberată la data de 29.10.2012.

Prin urmare, domiciliul contestatoarei (inclusiv la data sesizării organului de executare) se află în circumscripția Judecătoriei Sectorului 6 al Municipiului București, această instanță fiind, deci, competentă să judece prezenta contestație la executare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti, la data de 29.05.2018, sub numărul x/2017.

La termenul de judecată din data de 28.06.2018, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 6 București.

Prin sentința civilă nr. 4963 din 28 iunie 2018 instanța a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucuresti; a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, că, în conformitate cu prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu disp. art. 260 Codul de procedură fiscală, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul/sediul debitorului la data sesizării organului de executare, iar potrivit disp. art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează contestațiile la executare.

Totodată, s-a reținut că, din perspectiva competentei reglementate de art. 651 C. proc. civ. potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., este vorba de o competență de ordine publică.

Ca atare, necompetența de ordine publică teritorială trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, s-a mai arătat.

În cazul de față, a reținut instanța, primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața Judecătoriei Răcari a fost la data de 01.03.2018, dosar declinat, însă judecătorul nu a invocat necompetența teritorială, și nici nu a apreciat că sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare în condițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., invocând excepția necompetenței teritoriale, în baza actului de identitate al contestatoarei, la al doilea termen de judecată.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța constată că obiectul litigiului este reprezentat de contestația la executare în materie fiscală formulată de A. împotriva titlului executoriu nr. x/27.10.2017, emis de Primăria Orașului Titu, județul Dâmbovița. Prin acest titlu executoriu s-a reținut în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 380 de RON, rezultată din procesele-verbale de contravenție nr. x/26.03.2012 și y/16.11.2010.

Dispozițiile art. 260 alin. (1) Codul de procedură fiscală prevăd că, "Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii."

Conform art. 260 alin. (4) Codul de procedură fiscală, "Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență."

Având în vedere că prevederile Codului de procedură fiscală se completează cu dispozițiile C. proc. civ., potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluționeze contestația la executare este instanța de executare, iar conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Potrivit art. 131 alin. (2) C. proc. civ. "În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."

Față de prevederile legale mai sus citate, Înalta Curte reține că, în cauză, la primul termen de judecată din 01.03.2018, Judecătoria Răcari a pus în vedere contestatoarei să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru; procesul-verbal nr. x/16.11.2010, la care a făcut referire în contestație; totodată, a pus în vedere intimatei să depună în cauză dosarul de executare nr. x/27.10.2017, stabilindu-se un nou termen de judecată la 12.04.2018.

În ședința publică din 12 aprilie 2018, Judecătoria Răcari a constatat că la dosar au fost depuse relațiile solicitate la termenul anterior, după care a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, reținând în considerente că partea contestatoare are domiciliul (inclusiv la data sesizării organului de executare) în circumscripția Judecătoriei Sectorului 6 al Municipiului București.

Este adevărat că excepția necompetenței teritoriale a fost invocată de instanță la al doilea termen de judecată, din data de 12.04.2018, ulterior termenului de judecată din 01.03.2018.

Însă, Înalta Curte, reține că, raportat la obiectul cauzei -contestație la executare - stabilirea competenței putea fi realizată numai în măsura în care se aprecia că la dosar existau toate înscrisurile necesare. Or, așa cum rezultă din cuprinsul încheierii pronunțate la data de 1 martie 2018, instanța a cerut părților să depună la dosar procesul-verbal nr. x/16.11.2010, la care s-a făcut referire în contestație, respectiv dosarul de executare nr. x/27.10.2017, altfel spus au fost solicitate lămuriri cu privire la actele dosarului de executare, procedând la amânarea judecării cauzei pentru acest motiv.

Constatând că la dosar au fost depuse relațiile solicitate la termenul din 1 martie 2018, instanța a procedat la judecarea cauzei la data de 12 aprilie 2018, abia la acest moment existând posibilitatea obiectivă a instanței de a se pronunța cu privire la stabilirea competenței.

Prin urmare, având în vedere că în urma depunerii relațiilor solicitate a existat posibilitatea instanței de a se pronunța cu privire la stabilirea competenței, văzând că domiciliul debitoarei inclusiv la data sesizării organului de executare, astfel cum impun dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., se află în circumscripția Judecătoriei Sectorului 6 al Municipiului București, față de împrejurarea că acțiunea dedusă judecății este o contestație la executare, guvernată de norme de competență teritorială absolută, se constată că, în mod corect, Judecătoria Răcari a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

În raport cu considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.