Decizia nr. 3920/2018 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 251/2016 a Tribunalului Giurgiu

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Giurgiu, secția civilă, la data de 28 ianuarie 2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: - obligarea pârâtului la plata veniturilor reținute ilegal și fără acoperire legal juridică, respectiv hotărâri judecătorești definitive din data de 1.02.2014 până la data de 01.02.2016; - obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în urma prejudiciului creat ca și daune materiale, daune-interese în valoare de 50.000 RON; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată inclusive a tuturor cheltuielilor generate de acest proces; - obligarea pârâtului de a pune la dispoziție fiecare document pentru fiecare lună începând cu 01.02.2014 care demonstrează salariul lunar însoțit de documentele justificative privind reținerile și popririle din salariu; - obligarea pârâtului la exprimarea unui punct de vedere cu privire la valoarea scăzută a unor salarii pe ultimii doi ani care se află cu mult sub pragul venitului minim garantat.

Prin sentința civilă nr. 251 din 9 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Oficiu Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, sub dosarul nr. x/2016. 3.1. Prin decizia nr. 5291/2017 din 30 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost constatat perimat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 251 din 9 septembrie 2016 a Tribunalului Giurgiu, secția Civilă.

Împotriva deciziei nr. 5291/2017 din 30 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a declarat recurs reclamantul A., fără a indica temeiul de drept, precizând că motivele de recurs le va depune ulterior.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din 24 aprilie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză și s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. În cauză, nu s-a depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția tardivității recursului asupra căreia se rețin următoarele: Recursul are ca obiect decizia nr. 5291/2017 din 30 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a constatat perimat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 251 din 9 septembrie 2016 a Tribunalului Giurgiu, secția Civilă. Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare, potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ. Așadar, pentru exercitarea căii extraordinare de atac a recursului împotriva hotărârii de constatare a perimării legiuitorul a instituit un termen legal de 5 zile de la pronunțare, termen care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia partea îndreptățită se poate adresa instanței. Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancțiunea decăderii, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ. În speță, din înscrisurile dosarului reiese că decizia recurată a fost pronunțată la data de 30 octombrie 2017, iar recursul a fost declarat la data de 8 noiembrie 2017, cu depășirea termenului de 5 zile de la pronunțare, reglementat de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte urmează admită excepția tardivității, invocată din oficiu, și să respingă ca tardiv recursul declarat de reclamantul A.. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 5291/2017 din 30 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.