ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3645/2018

Ședința publică din data de 25 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la 2 aprilie 2018, pe rolul Judecătoriei Orșova, înregistrată sub nr. x/2018, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., să se dispună anularea actelor de executare silită efectuate de B.E.J. C. în dosarul de executare nr. 47/E/2014.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 712 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 182/2018 din 5 iunie 2018, Judecătoria Orșova a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Orșova a reținut, în esență, că momentul la care începe executarea silită coincide cu momentul sesizării organului de executare.

Instanța a constatat că executarea silită a început la 15 octombrie 2014, ca urmare a cererii depuse de creditorul B. la B.E.J. C.. La 19 martie 2018, contestatoarea a fost somată să achite debitul restant, în caz de neconformare, urmând a se trece la executarea silită a bunurilor mobile sau imobile sau la executarea silită prin poprire. Împotriva acestei somații debitoarea a formulat contestație la executare.

Potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la 15 octombrie 2014, instanța de executare era judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar conform dispozițiilor art. 713 alin. (1) din același act normativ, contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Prevederile anterior evocate au fost modificate la 19 octombrie 2014, prin Legea nr. 138/2010, în sensul că instanța de executare a fost stabilită de legiuitor ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul debitorului.

Cu toate acestea, prin decizia nr. 348/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 la 16 iulie 2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., constatând că acestea sunt neconstituționale. La punctul 20 din considerentele acestei decizii, Curtea a reținut că, "în ceea ce privește stabilirea instanței de executare, aceasta trebuie să se circumscrie unor soluții clare și consacrate deja în legislație, precum judecătoria în circumscripția căreia se află, domiciliul sau sediul debitorului". Astfel, începând cu 16 iulie 2014, deci anterior datei de 15 octombrie 2014, când a început executarea silită în prezenta cauză, dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., care stabileau că instanța de executare era judecătoria în circumscripția căreia se afla sediul executorului judecătoresc, au fost suspendate, situație în care instanțele judecătorești sunt obligate să stabilească competenta de soluționare conform celor statuate de Curtea Constituțională.

În speță, instanța a constatat că domiciliul contestatoarei-debitoare se afla, la momentul începerii executării silite, în București, str. x, iar somația nr. 47/E/2014 din 19 martie 2018 nu reprezintă un act prin care se urmărește silit un imobil care s-ar afla în circumscripția Judecătoriei Orșova, pentru a fi incidente dispozițiile art. 713 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Judecătoria Orșova a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la 19 iunie 2018, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 5273 din 24 iulie 2018, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orșova; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe; a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Sectorului 6 București a reținut în esență că, prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Orșova, contestatoarea a solicitat anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 47/E/2014 al B.E.J. C..

Astfel, pentru stabilirea instanței competente teritorial a soluționa cauza, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 713 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii executării silite - 15 octombrie 2014, potrivit cărora, contestația se introduce la instanța de executare, dar și prevederile alin. (2) al aceluiași articol, în conformitate cu care, în cazul urmăririi silite a imobilelor, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului.

De asemenea, art. 819 C. proc. civ., în vigoare la 15 octombrie 2014, prevedea că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, această dispoziție fiind incidentă exclusiv în cazul urmăririi silite imobiliare, având în vedere că era prevăzută în capitolul II din titlul II C. proc. civ.

Instanța de judecată a constatat că, prin încheierea din 15 octombrie 2014, executorul judecătoresc a înregistrat cererea de urmărire silită imobiliară a creditorului, iar prin încheierea din 4 noiembrie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Orșova a încuviințat executarea silită a debitoarei contestatoare, doar prin urmărirea silită imobiliară a unor imobile situate în comuna Ilovița, nu și prin alte forme de executare.

Față de forma de executare la care a înțeles să recurgă creditorul și constatând că au fost îndeplinite și acte de executare privitoare la imobil, atașate la dosarul Judecătoriei Orșova (nevând relavanță faptul că aceste demersuri nu s-au finalizat), instanța a reținut că se aplică normele cuprinse în art. 713 alin. (2) și art. 819 C. proc. civ., motiv pentru care competența de soluționare a contestației la executare revine și instanței în circumscripția căreia se află imobilul, respectiv Judecătoriei Orșova.

Conform textelor de lege anterior evocate, instanța a constatat că sunt deopotrivă competente să soluționeze cauza atât Judecătoria Sectorului 6 București, în raza căreia se afla domiciliul debitorului la data la care a început executarea silită, cât și Judecătoria Orșova, în raza căreia se află imobilele urmărite silit.

Fiind incident un caz de competență teritorială alternativă, alegerea instanței competente revine reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.

De vreme ce contestatoarea a ales să sesizeze Judecătoria Orșova, ca instanță în circumscripția căreia se află imobilele, aceasta a devenit instanța competentă teritorial să soluționeze cauza, în temeiul art. 713 alin. (1)-(2) și art. 819 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orșova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 7 august 2018.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Sectorului 6 București și Judecătoria Orșova - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Prin contestația înregistrată la 2 aprilie 2018, pe rolul Judecătoriei Orșova, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., să se dispună anularea actelor de executare silită efectuate de B.E.J. C. în dosarul de executare nr. 47/E/2014.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În temeiul acestui text de lege, legea procesual civilă aplicabilă în materia executării silite se va determina în funcție de data începerii executării silite, marcată de momentul formulării cererii de executare silită.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că executarea silită a început la 15 octombrie 2014, ca urmare a cererii de executare silită formulată de creditorul B. și înregistrată la aceeași dată, pe rolul B.E.J. C., sub nr. x/2014.

Ulterior, prin încheierea din 4 noiembrie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Orșova a încuviințat executarea silită ce formează obiectul dosarului de executare nr. 47/E/2014 al B.E.J. C., sub forma urmăririi silite a unor imobile situate în comuna Ilovița.

Potrivit art. 713 alin. (2) teza finală C. proc. civ., în forma în vigoare la 15 octombrie 2014, "în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului".

De asemenea, potrivit art. 819 C. proc. civ., în forma în vigoare la 15 octombrie 2014, "după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanței de executare în circumscripția căreia se află imobilul încuviințarea urmăririi lui silite, dispozițiile art. 664 și 665 aplicându-se în mod corespunzător".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că, în cazul urmării silite imobiliare, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația la executare se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului, fiind astfel instituit un caz de competență alternativă.

Pornind de la aceste texte de lege, instanța supremă constată că imobilele care fac obiectul urmăririi silite sunt situate în comuna Ilovița, iar domiciliul debitoarei A. era situat la data începerii executării silite în sectorul 6 al municipiului București, astfel cum rezultă din actele emise în dosarul de executare.

Cum imobilele urmărite silit sunt situate în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare rezultă că sunt deopotrivă competente să soluționeze contestația împotriva urmăririi silite imobiliare atât instanța de la domiciliul debitoarei, cât și instanța de la locul situării imobilelor.

Fiind incident un caz de competență teritorială alternativă, alegerea instanței competente revine reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

De vreme ce contestatoarea a ales să sesizeze Judecătoria Orșova, în circumscripția căreia se află imobilele urmărite silit, competența de soluționare a cauzei s-a definitivat în favoarea acestei instanțe, conform art. 116 raportat la art. 713 alin. (2) teza finală C. proc. civ., în forma în vigoare la 15 octombrie 2014.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea art. 116 și art. 713 alin. (2) teza finală prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orșova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orșova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2018.