ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3644/2018

Ședința publică din data de 25 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung la 19 decembrie 2017, sub nr. x/2017 și precizată la 29 ianuarie 2018, reclamantul COLEGIUL TEHNIC "ANGHEL SALIGNY" a solicitat obligarea pârâtei A. la plata sumei de 4.210,21 RON, reprezentând contravaloarea chiriilor neachitate și a penalităților de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1026-1033 C. proc. civ.

Pârâta nu a depus întâmpinare la dosar.

La termenul de judecată din 12 aprilie 2018, Judecătoria Câmpulung a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 1122/2018 din 12 aprilie 2018, Judecătoria Câmpulung a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Câmpulung a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul COLEGIUL TEHNIC "ANGHEL SALIGNY", cu sediul în București, Bd. x, a solicitat obligarea pârâtei A., domiciliată, potrivit cererii precizatoare, în București, str. x, la plata sumei de 4.210,21 RON, reprezentând contravaloarea chiriilor neachitate și a penalităților de întârziere.

După evocarea dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., instanța de judecată a constatat că pârâta are domiciliul în București, str. x, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 București, conform H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 și art. 131 alin. (1) raportat art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Câmpulung a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la 25 aprilie 2018, sub nr. x/2018.

La termenul de judecată din 30 mai 2018, Judecătoria Sectorului 2 București a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale și a amânat pronunțarea cu privire la această excepție la 6 iunie 2018.

Prin sentința civilă nr. 5967 din 6 iunie 2018, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Sectorului 2 București a evocat dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora, "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Instanța de judecată a reținut că, în cauză, competența este de ordine privată având în vedere dispozițiile art. 129 C. proc. civ., nefiind incident niciun caz de competență teritorială exclusivă.

Mai mult decât atât, pârâta nu a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Câmpulung.

Pentru aceste motive, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 29 iunie 2018.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Sectorului 2 București și Judecătoria Câmpulung - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Dispozițiile legale anterior evocate reglementează competența teritorială de drept comun pentru judecata în primă instanță.

Dat fiind că art. 113 alin. (1) C. proc. civ. instituie cazuri de competență teritorială alternativă în favoarea altor instanțe decât cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, rezultă că dispozițiile art. 107 alin. (1) din același act normativ stabilesc un caz de competență teritorială relativă.

Or, competența teritorială relativă este una de ordine privată, conform dispozițiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Caracterul de ordine privată al competenței reglementate de dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. poate fi dedus și din art. 126 alin. (1) C. proc. civ. care permite derogarea de la competența teritorială de drept comun în măsura în care pretenția concretă dedusă judecății vizează un drept subiectiv de care părțile pot dispune.

Cu privire la partea îndreptățită să invoce încălcarea competenței teritoriale relative, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Întrucât textul de lege anterior menționat stabilește că numai pârâtul poate invoca necompetența de ordine privată, utilizând argumentul de interpretare logică per a contrario, rezultă că instanța de judecată nu o poate invoca din oficiu.

Pornind de la aceste considerații cu caracter principial, instanța supremă constată că acțiunea introductivă are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 4.210,21 RON, reprezentând contravaloarea chiriilor neachitate și a penalităților de întârziere, acțiunea fiind întemeiată pe răspunderea civilă contractuală.

Fiind deduse judecății pretenții derivate din raporturi juridice de locațiune, reclamantul avea alegerea între instanța de la domiciliul pârâtei și instanța de la locul unde este situat imobilul închiriat.

Înscrisurile aflate la dosarul cauzei relevă că domiciliul pârâtei este în sectorul 2 al municipiului București, iar imobilul închiriat este în sectorul 3 al municipiului București.

Chiar dacă reclamantul nu a sesizat una dintre instanțele prevăzute la art. 107 alin. (1) și art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., instanța supremă constată că pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale relative a Judecătoriei Câmpulung.

Or, neinvocarea de către pârâtă a necompetenței de ordine privată în condițiile impuse de art. 130 alin. (3) C. proc. civ. atrage decăderea acesteia din dreptul de a o mai invoca, consecința fiind aceea că instanța sesizată de către reclamant rămâne legal învestită cu judecarea cauzei chiar dacă este necompetentă teritorial.

Ca atare, instanța supremă reține că invocarea, din oficiu, a excepției necompetenței teritoriale relative de către Judecătoria Câmpulung s-a făcut cu încălcarea textului de lege anterior evocat, întrucât dreptul de a contesta competența instanței sesizate aparținea exclusiv pârâtei.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2018.