ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3429/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea formulată la 22 martie 2007, SC N.C. SRL Petroșani a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 137 din 17 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 4880/2/2006 în contradictoriu cu Consiliul Concurenței. În motivarea recursului, petenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea Legii nr. 143/1999 și a stabilit că plângerea împotriva actului administrativ contestat - decizia nr. 52 din 9 martie 2006 a Consiliului Concurenței - este tardivă, invocând Legea nr. 554/2004, în raport de care plângerea ar fi formulată în termen.

Din acele cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința civilă nr. 137 din 17 ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității invocată și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC N.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca tardiv formulată. Instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată la 5 mai 2006 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta, SC N.C. SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței anularea deciziei nr. 52 din 9 martie 2006 ca nelegală și netemeinică, în partea ce o privește, respectiv capitolul VII pct. 16 și capitolul VIII art. 16, cu consecința exonerării sale de plata sumei de 89.737,6 lei (ron) cu titlu de ajutor de stat și respectiv a sumei 20.504,6 ron cu titlul de dobânzi.

Pârâtul prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea contestației formulate de reclamantă ca nefondată, arătând că în fapt aceasta nu mai poate beneficia de facilitățile prevăzute de OG nr. 24/1998 cu modificările ulterioare, întrucât acestea au fost acordate peste limita maximă a intensității brute a ajutorului de stat fiind ilegale și incompatibile cu un mediu concurențial. În temeiul art. 16 din decizie, a precizat Consiliul Concurenței, recurenta a beneficiat de un ajutor de stat ilegal și necompatibil, până la data de 30 iunie 2005 de 89.737,36 lei (ron) (pe perioada în care a beneficiat necuvenit de ajutorul de stat respectiv). Pârâtul a mai precizat că decizia contestată a fost emisă în baza investigației din oficiu, deschisă și desfășurată potrivit Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, în verificările efectuate fiind implicat și furnizorul ajutorului de stat, respectiv M.F.P.

Cu ocazia verificărilor s-a constatat că (având în vedere valoarea investiției non create și cea a ajutorului primit) s-a depășit nivelul maxim admis al intensității brute de 50 % a ajutorului de stat acordat. Instanța de fond a constatat prin sentința atacată în cauză că decizia nr. 52 din 9 martie 2006 privind măsurile de sprijin financiar, acordate peste limita de intensitate admisă unui număr de 20 de agenți economici, printre care și reclamanta, ce activează în zonele defavorizate, a fost emisă de Consiliul Concurenței, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată.

Acest act normativ (a precizat instanța de fond), stabilește o procedură specială, derogatorie de la prevederile art. 7 al Legii nr. 554/2004, în sensul că, termenul pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, respectiv al Curții de Apel competente, pentru contestarea deciziilor emise de Consiliul Concurenței, în acest domeniu este de 30 de zile de la publicarea acestora, conform art. 29 din lege. Cum decizia nr. 52 din 9 martie 2006 a Consiliului Concurenței emisă în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/1999, republicată, privind ajutorul de stat, nu a fost contestată în termenul legal, s-a respins acțiunea recurentei ca tardiv formulată. Recursul declarat în cauză va fi respins conform art. 312 C. proc.

civ., fiind nefondat. Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, constituie dreptul comun în materia contestării actelor administrative. Legea nr. 143/1999 așa cum a fost modificată constituie reglementarea specială privind materia specială a ajutorului de stat așa cum se arată în art. 1 al legii privind scopul legii. Așa fiind prevederile acestei legi au prioritate față de dispozițiile cu caracter general al Legii nr. 554/2004 care este dreptul comun în materia conteciosului administrativ și fiscal. Așa fiind în mod corect s-a constatat de instanța de fond tardivitatea formulării acțiunii în cauză de reclamantă, potrivit art. 29 din Legea nr. 143/1999 privind atacarea deciziilor Consiliului Concurenței care se poate face „în termen de 30 de zile de la publicare”, termen prevăzut în legea specială.

Invocarea de către reclamantă a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 numai pentru că dispozițiile acesteia și care reprezintă dreptul comun în materia atacării actelor administrative, îi sunt neconvenabile este nelegală. Susținerea ulterioară peste termenul instituit de art. 303 C. proc. civ., privind motivele de recurs în sensul că recurenta ar fi depus în termen la Consiliul Concurenței cererea de atacare a deciziei nr. 52 din 9 martie 2006 a Consiliului Concurenței este nerelevantă cauzei cât timp atât în Legea nr. 21/1996 privind concurența cât și în Legea nr. 143/1999 se prevede expres că: dreptul de atac împotriva deciziilor Consiliului Concurenței se exercită în 30 de zile de la comunicare la Curtea de Apel București.

Mai mult în cuprinsul deciziei nr. 52 din 9 martie 2006, la pagina 36 din decizie se precizează clar că decizia poate fi atacată la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la comunicare. Neatacând în termen actul administrativ în mod corect s-a reținut tardivitatea formulării acțiunii recurentei - reclamante. Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC N.C. S.R.L. Petroșani împotriva sentinței civile nr. 137 din 17 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă.