ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3429/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin cererea formulată la 22 martie 2007, SC N.C. SRL

Petroșani a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 137 din 17 ianuarie 2007

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

pronunțată în dosarul nr. 4880/2/2006 în contradictoriu cu Consiliul Concurenței.

În motivarea recursului,

petenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea Legii nr.

143/1999 și a stabilit că plângerea împotriva actului administrativ contestat -

decizia nr. 52 din 9 martie 2006 a Consiliului Concurenței - este tardivă,

invocând Legea nr. 554/2004, în raport de care plângerea ar fi formulată în

termen.

Din acele cauzei Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința civilă nr. 137 din 17

ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis excepția tardivității invocată și a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC N.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Concurenței, ca tardiv formulată.

Instanța de fond a reținut că

prin acțiunea înregistrată la 5 mai 2006 pe rolul Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta, SC N.C. SRL, a

solicitat  în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței anularea deciziei

nr. 52 din 9 martie 2006 ca nelegală și netemeinică, în partea ce o privește,

respectiv capitolul VII pct. 16 și capitolul VIII art. 16, cu consecința

exonerării sale de plata sumei de 89.737,6 lei (ron) cu titlu de ajutor de stat

și respectiv a sumei 20.504,6 ron cu titlul de dobânzi.

Pârâtul prin întâmpinarea

depusă la dosar a solicitat respingerea contestației formulate de reclamantă ca

nefondată, arătând că în fapt aceasta nu mai poate beneficia de facilitățile

prevăzute de OG nr. 24/1998 cu modificările ulterioare, întrucât acestea au

fost acordate peste limita maximă a intensității brute a ajutorului de stat

fiind ilegale și incompatibile cu un mediu concurențial.

În temeiul art. 16 din

decizie, a precizat Consiliul Concurenței, recurenta a beneficiat de un ajutor de

stat ilegal și necompatibil, până la data de 30 iunie 2005 de 89.737,36 lei (ron)

(pe perioada în care a beneficiat necuvenit de ajutorul de stat respectiv).

Pârâtul a mai precizat că

decizia contestată a fost emisă în baza investigației din oficiu, deschisă și

desfășurată potrivit Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, în

verificările efectuate fiind implicat și furnizorul ajutorului de stat,

respectiv M.F.P. Cu ocazia verificărilor s-a constatat că (având în vedere valoarea

investiției non create și cea a ajutorului primit) s-a depășit nivelul maxim

admis al intensității brute de 50 % a ajutorului de stat acordat.

Instanța de fond a constatat

prin sentința atacată în cauză că decizia nr. 52 din 9 martie 2006 privind

măsurile de sprijin financiar, acordate peste limita de intensitate admisă unui

număr de 20 de agenți economici, printre care și reclamanta, ce activează în

zonele defavorizate, a fost emisă de Consiliul Concurenței, în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată.

Acest act normativ (a

precizat instanța de fond), stabilește o procedură specială, derogatorie de la

prevederile art. 7 al Legii nr. 554/2004, în sensul că, termenul pentru

sesizarea instanței de contencios administrativ, respectiv al Curții de Apel

competente, pentru contestarea deciziilor emise de Consiliul Concurenței, în

acest domeniu este de 30 de zile de la publicarea acestora, conform art. 29 din

lege.

Cum decizia nr. 52 din 9

martie 2006 a Consiliului Concurenței emisă în temeiul dispozițiilor art. 21 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/1999, republicată, privind ajutorul de stat, nu a

fost contestată în termenul legal, s-a respins acțiunea recurentei ca tardiv

formulată.

Recursul declarat în cauză

va fi respins conform art. 312 C. proc. civ., fiind nefondat.

Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ, constituie dreptul comun în materia contestării actelor

administrative. Legea nr. 143/1999 așa  cum a fost modificată constituie

reglementarea specială privind materia specială a ajutorului de stat așa cum se

arată în art. 1 al legii privind scopul legii.

Așa fiind prevederile

acestei legi au prioritate față de dispozițiile cu caracter general al Legii nr.

554/2004 care este dreptul comun în materia conteciosului administrativ și

fiscal.

Așa fiind în mod corect s-a

constatat de instanța de fond tardivitatea formulării acțiunii în cauză de

reclamantă, potrivit art. 29 din Legea nr. 143/1999 privind atacarea deciziilor

Consiliului Concurenței care se poate face „în termen de 30 de zile de la publicare”,

termen prevăzut  în legea specială.

Invocarea de către

reclamantă a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 numai pentru că dispozițiile

acesteia și care reprezintă dreptul comun în materia atacării actelor administrative,

îi sunt neconvenabile este nelegală.

Susținerea ulterioară peste

termenul instituit de art. 303 C. proc. civ., privind motivele de recurs în

sensul că recurenta ar fi depus în termen la Consiliul Concurenței cererea de

atacare a deciziei nr. 52 din 9 martie 2006 a Consiliului Concurenței este

nerelevantă cauzei cât timp atât în Legea nr. 21/1996 privind concurența cât și

în Legea nr. 143/1999 se prevede expres că: dreptul de atac împotriva deciziilor

Consiliului Concurenței se exercită în 30 de zile de la comunicare la Curtea de

Apel București.

Mai mult în cuprinsul

deciziei nr. 52 din 9 martie 2006, la pagina 36 din decizie se precizează clar că

decizia poate fi atacată la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile

de la comunicare. Neatacând în termen actul administrativ în mod corect s-a

reținut tardivitatea formulării acțiunii recurentei - reclamante.

Hotărârea atacată fiind

legală și temeinică, recursul declarat va fi respins în baza art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC N.C. S.R.L. Petroșani împotriva sentinței civile nr. 137 din 17 ianuarie

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.