ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3442/2018

HOTĂRÂRE

19.09.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3442/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 19 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Orăștie reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. obligarea acesteia la plata sumei de 636 euro, reprezentând contravaloarea ferăstrăului cumpărat și returnat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta legal citată nu s-a prezentat la instanță însă a depus întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamantă, invocând totodată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Orăștie raportat la art. 107 C. proc. civ., având în vedere că sediul pârâtei este în Iași, strada x nr. 1, județul Iași.

Prin sentința civilă nr. 50/08.02.2018 pronunțată în cauză, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Orăștie, jud. Hunedoara în soluționarea cauzei și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a pronunța această sentință Judecatoria Orăștie a reținut că din cuprinsul cererii de chemare în judecată și a întâmpinării depuse rezultă că pârâta își are sediul în municipiul Iași, strada x nr. 4 județul Iași iar potrivit dispozițiilor art. 107, C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Dupa declinare, cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. x/2017.

În ședința publică, instanta, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iasi în soluționarea prezentei cauze reținând că la primul termen de judecată din data de 29.06.2017 Judecatoria Orastie a încuviințat pentru reclamantă proba testimonială acordând în acest sens mai multe termene de judecată, martorul fiind audiat în ședința publică din data de 23.11.2017, dată la care instanța a dispus amânarea cauzei în vederea comunicării către pârâtă a precizarilor depuse de reclamantă.

La termenul de judecată din data de 18.01.2018, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat părților cuvântul pe fondul cauzei, iar prin sentința civilă nr. 50/08.02.2018, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oraștie, invocată de pârâtă și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Iași.

Conform dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întampinare sau, dacă întampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Totodată, potrivit art. 131 C. proc. civ., la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședintă temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

În speță, la primul termen de judecată din data de 29.06.2017, cu procedura legal îndeplinită, Judecătoria Orăștie a început cercetarea procesului și a admis probe, ulterior acordând mai multe termene în vederea administrării probatoriului încuviințat, iar apoi a acordat cuvântul părților pe fondul cauzei.

Prin începerea cercetării procesului se presupune că instanța s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza chiar dacă în încheierea de ședință nu au fost menționate temeiurile de drept în baza cărora s-a stabilit competența.

Potrivit dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., încheierea din 29.06.2017, prin care instanța inițial sesizată și-a stabilit competența și a început cercetarea procesului are caracter interlocutoriu instanța nemaiputând reveni asupra ei, în celelalte etape ale procesului civil.

Față de cele expuse, având în vedere că prin încheierea din data de 29.06.2017, Judecătoria Oraștie s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Orastie, a constatat ivit conflictul negativ de competență dintre Judecătoria Iași și Judecătoria Oraștie și a dispus potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ., înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunța regulatorul de competență, stabilind, în favoarea Judecătoriei Orăștie, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ. la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

Alin. (2) al aceluiași articol statuează că în mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop.

În cauză, din încheierea de ședință din 29 iunie 2017, acesta reprezentând primul termen de judecată, rezultă că Judecătoria Orăștie a dat cuvântul asupra excepției necompetenței teritoriale, după care a admis proba testimonială fără a considera că sunt necesare lămuriri ori probe în ceea ce privește competența potrivit art. 131 alin. (2) noul C. proc. civ.

Admiterea probelor pe fondul cauzei are ca efect faptul că instanța se consideră competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.

Cum dispozițiile art. 131 alin. (1) noul C. proc. civ. stabilesc în mod expres ca încheierea prin care instanța de judecată consemnează rezultatul verificării ori stabilirii propriei competențe are caracter interlocutoriu, rezultă ca Judecătoria Orăștie nu mai putea reveni asupra acesteia.

Caracterul interlocutoriu este definit de dispozițiile art. 235 noul C. proc. civ. potrivit cărora instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase și semnifică faptul că ceea ce s-a statuat printr-o asemenea încheiere nu mai poate fi schimbat.

Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Orăștie.