ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2542/2018

Ședința publică din data de 6 iunie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 423/2018 din 13 februarie 2018, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A fost declinată competența de soluționare a acțiunii civile având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, atât timp cât s-a încuviințat executarea silită de către Judecătoria Sectorului 6 București la data de 20.10.2016 în dosarul nr. x/2016, orice alte cereri subsecvente, cum ar fi contestația la executare, sau suspendarea executării silite, sunt în competența instanței de executare, adică a instanței care a încuviințat executarea silită.

Ceea ce rezolvă instanța de executare reprezintă incidente apărute în cursul executării silite, după ce s-a încuviințat executarea silită.

Având în vedere că Judecătoria Sectorului 6 București a încuviințat executarea silită, este pe deplin aplicabilă regula potrivit căreia competența rămâne câștigată în favoarea instanței legal învestite, chiar dacă ulterior norma care a determinat competența este înlăturată, regulă consacrată în art. 25 alin. (2) din noul C. proc. civ.

De altfel, părțile s-au mai judecat la Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. x/2017, având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite și în dosarul nr. x/2016, având ca obiect contestație la executare.

În plus, atât creditoarea cât și debitorul au domiciliile în raza de competență a Judecătoriei Sectorului 6 București.

Prin sentința civilă nr. 2762 din 17 aprilie 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, secția Civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 714 noul C. proc. civ., competența soluționării contestației la executare revine instanței de executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) din același cod, în forma în vigoare la data sesizării organului de executare, respectiv 20.11.2017, instanța de executare este judecătoria în a cărei rază teritorială se afla sediul sau, după caz, domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

În cauză, domiciliul debitorului, respectiv al contestatorului A. se află în sat Rona de Sus (comuna Rona de Sus) nr. 114, județul Maramureș, aflându-se astfel în circumscripția Judecătoriei Sighetu Marmației, astfel cum reiese din verificarea efectuată, precum și din toate cererile contestatorului.

Mai mult, Judecătoria Sighetu Marmației prin încheierea nr. 3212 din data de 11.12.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a încuviințat executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 97/2017 aflat pe rolul BEJA C., iar nu Judecătoria Sectorului 6 cum în mod eronat se afirma prin sentința de declinare.

Apreciind că dispozițiile legale anterior invocate sunt de strictă interpretare și aplicare, nefiind permise derogări ori interpretări contrarii, s-a reținut că în cauză există o competență teritorială de ordine publică și exclusivă în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației, în a cărei rază teritorială se află domiciliul debitorului.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătorie Sighetu Marmației competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Determinarea instanței de executare în soluționarea prezentei contestații la executare se face prin raportare la dispozițiile art. 714 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 651 din același cod, norme legale prin care se stabilește că aceasta se introduce la instanța de executare, instanța fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabilește că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Instanța de executare, în competența căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) din art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispozițiile art. 651 alin. (1) din același Cod.

Astfel, conform art. 666 și art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia instanța de executare soluționează contestația la executare propriu-zisă.

În cauză, se constată că prin încheierea civilă nr. 3212 din 11 decembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. x/2017, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulate de creditoarea B., cu privire la titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 10728 din 27 august 2015.

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenței instanței de executare îl reprezintă sesizarea instanței cu cererea de încuviințare a executării silite (și nu promovarea contestației la executare). De asemenea, trebuie păstrat principiul esențial al unicității instanței de executare, aceeași instanță fiind competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare ori de întoarcere a executării silite.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2018.