ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2467/2018

Ședința publică din data de 5 iunie 2018

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Brașov, secția I civilă, reclamantele A. și B., prin reprezentant legal A. au solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.A. la plata sumei de 2.000.000 RON reprezentând daune morale, ca urmare a infectării cu Saphylococcus aureus Fenotip MRS și cu Streptococcus agalactiae, în urma actului medical al nașterii. În acest sens, s-a arătat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile legale prevăzute la art. 168 alin. (1) și art. 644 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006.

În drept, cu privire la A., au fost invocate dispozițiile răspunderii civile contractuale, respectiv art. 1350 C. civ., iar cu privire la fiica sa B., dispozițiile răspunderii civile delictuale, respectiv art. 1349 C. civ.

Prin sentința civila nr. 223/S din 21 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. și B., prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele A. și B., prin reprezentant legal A., fiind soluționat prin decizia civilă nr. 1256/Ap din 6 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în sensul admiterii excepției tardivității și constatării apelului ca fiind nul, conform art. 248 alin. (1), art. 468 alin. (1), art. 172, art. 185-186 C. proc. civ.

La data de 8 septembrie 2017 recurentele-reclamante au formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 1256/Ap din 6 iulie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă, prin care au solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Recurentele-reclamante au susținut că din momentul intervenirii rezilierii contractului de asistență juridică, actele de procedură trebuiau comunicate la adresa de domiciliu a reclamantelor din Brașov, str. x. În accepțiunea recurentelor, citarea efectuată la adresa din str. x a dus la încălcarea dreptului la apărare, din cauza unor greșeli de citare. Sub acest aspect, s-a mai învederat că citarea trebuia realizată la domiciliul reclamantelor, nota telefonică efectuată în cauză neavând relevanță din punct de vedere juridic, întrucât litigiul nu este unul penal care să reclame urgență.

Recurentele au precizat că termenul de declarare a apelului a început să curgă de la momentul ridicării unei copii a hotărârii pronunțate în primă instanță, respectiv 6 martie 2017.

Au mai arătat reclamantele că, din punct de vedere procedural, citarea părților implică distincții față de comunicarea hotărârii, aspect ignorat de instanța de apel.

La data de 30 octombrie 2017, intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamante și menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică, raportat la faptul că apelul a fost promovat după expirarea termenului de formulare a căii de atac, atitudinea procesuală a reclamantelor a fost lipsită de diligență, iar la dosar nu a fost depusă o cerere de repunere în termenul de declarare a căii de atac. În sensul celor arătate, au fost invocate dispozițiile art. 185-186 C. proc. civ., art. 468, art. 497 același cod.

Prin rezoluția aflată la dosar, s-a stabilit în sarcina recurentelor-reclamante o taxă judiciară de timbru în cuantum de 11802,50 RON.

Recurentele au formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, care a fost respinsă ca tardivă prin încheierea din 21 noiembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin aceeași încheiere, din oficiu, s-a constatat că taxa judiciară de timbru legal datorată este în cuantum de 50 RON, printr-o interpretare a pari a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În continuare, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este anulabil pentru neachitarea taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din 20 februarie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Părțile nu au înțeles să uzeze de acest drept.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția netimbrării recursului promovat de recurentele-reclamante A. și B. prin reprezentant legal A., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., reținând următoarele:

Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentelor-reclamante A. și B. prin reprezentant legal A., prin încheierea din 21 noiembrie 2017, o taxă judiciară de timbru aferentă soluționării recursului pendinte, în cuantum de 50 RON, printr-o interpretare a pari a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar reclamantele au fost înștiințate cu privire la obligația de achitare a acesteia, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs, însă nu s-au conformat în acest sens.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentele-reclamante A. și B. prin reprezentant legal A. nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit mențiunilor din încheierea din 21 noiembrie 2017 și a raportului, acte ce le-au fost comunicate la data de 14 decembrie 2017, respectiv data de 5 martie 2018, obligație asupra căreia nu s-au conformat nici pentru termenul de astăzi, precum și faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de recurentele-reclamante A. și B. prin reprezentant legal A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantele A. și B. prin reprezentant legal A. împotriva deciziei civile nr. 1256/Ap din 6 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2018.