ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4744/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub

nr. 10164/2/2006, astfel cum a fost modificată și precizată, reclamanta D.G.G. a

chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Ialomița și

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentința

ce se va pronunța să se dispună: anularea Ordinului ministrului justiției nr. 2533

din 09 noiembrie 2006, obligarea pârâtului Ministerul Justiției ca în termen de

15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii să emită un nou ordin prin

care să-i stabilească dreptul la o indemnizație corespunzătoare coeficientului

de multiplicare 13,500, potrivit lit. a) pct. 28 din anexa la O.U.G. nr. 27/2006,începând

cu data numirii în funcție (15 august 2006), obligarea pârâtului Tribunalul

Ialomița ca în termen de 15 zile de la emiterea noului ordin al Ministrului

Justiției să efectueze plata drepturilor salariale restante, corespunzător

coeficientului de multiplicare de 4,5 lunar, inclusiv pentru indemnizația de

instalare și pentru prima anuală, de la data numirii în funcție și până la data

achitării efective, cu dobânda legală de la data scadenței acestor drepturi și

obligarea pârâtului ia plata de despăgubiri pentru daune morale în sumă de

5.000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este judecător stagiar la

Judecătoria Fetești, județul Ialomița, începând cu 15 august  2006, absolvent

al Institutului Național al Magistraturii promoția 2004 - 2006, că prin Ordinul

ministrului justiției nr. 2053/ C din 14 septembrie 2006 s-a stabilit că are

dreptul la o indemnizație corespunzătoare coeficientului de multiplicare 8,000,

iar ca urmare a contestației formulate coeficientul de multiplicare a fost modificat

la 9,000 pentru o vechime în magistratură cuprinsă între 2-3 ani, prin Ordinul ministrului

justiției 2533/ C din 09 noiembrie 2006.

Reclamanta a

susținut că Ordinul nr. 2533/2006 a fost dat ca urmare a interpretării și

aplicării greșite a dispozițiilor O.U.G. nr. 27/2006, fără a se avea în vedere

întreaga vechime în magistratură potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004.

Reclamanta a

precizat că în perioada 23 iunie 2003 – 01.20.2004, pentru o durată de 1 an, 3

luni și 7 zile, a profesat în calitate de consilier juridic, iar în perioada 01

octombrie 2004 – 30 iunie 2006, pentru o durată de 1 an și 9 luni, a avut

calitatea de auditor de justiție în cadrul Institutului Național al

Magistraturii.

S-a mai

arătat că în mod corect salariul trebuia stabilit corespunzător coeficientului

de multiplicare 13,500, astfel cum s-a stabilit și pentru magistrații procurori

stagiari, iar prin neaplicarea în mod unitar a legii s-a creat o stare de

discriminare, care impune acordarea de daune morale de 5.000 lei pentru prejudiciul

moral cauzat.

Prin sentința

civilă nr. 602 din 26 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta

D.G.G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Ialomița

și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, astfel cum a fost

modificată și precizată, ca neîntemeiată.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit pct. 28 lit.

a) din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 un judecător care funcționează la

judecătorie și are o vechime de peste 3 ani beneficiază de un coeficient de

multiplicare 13,500.

Dispozițiile

cuprinse la pct. 3 al Notei din anexa la O.U.G. nr. 27/2006 prevăd că acest

coeficient de 13,500 se aplică după validarea examenului de capacitate,

inclusiv în perioada prevăzută la art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

republicată, precum și judecătorilor și procurorilor definitivi la data

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 27/2006, cu o vechime mai mică de 3 ani.

S-a reținut că aplicarea

coeficientului de multiplicare 13,500 este condiționată de susținerea și

promovarea examenului de capacitate, iar nu numai de îndeplinirea condiției de

vechime în magistratură prevăzută la art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată.

Prin urmare,

Ordinul nr. 2533 din 9 noiembrie 2006 a fost emis de pârâtul Ministerul Justiției

cu respectarea dispozițiilor legale, iar existența unei fapte de discriminare

în sensul dispozițiilor O.G. nr. 137/2000 nu poate fi stabilită de instanța de

contencios administrativ în cadrul procesual instituit de dispozițiile art. 36

din O.U.G. nr. 27/2006.

Împotriva

sentinței civile nr. 602 din 26 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția

a VIII a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta D.G.

G., prin care s-a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. (2) din

O.U.G. nr. 27/2006

privind salarizarea și alte drepturi al judecătorilor, procurorilor și altor

categorii de personal din sistemul justiției și s-a solicita

admiterea căii de atac și modificarea hotărârii

atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată, prin anularea

Ordinului ministrului justiției nr. 2533/ C din 09 noiembrie 2006 ca nelegal și

obligarea pârâtului Ministerul Justiției ca în termen de 15 zile de la

data rămânerii irevocabile a

hotărârii să

emită un nou ordin prin care să-i stabilească reclamantei dreptul la o

indemnizați

corespunzător coeficientului de multiplicare 13,500, potrivit

lit. a) pct. 28 din anexa la O.U.G nr. 27/2006, începând cu data numirii în

funcție (15 august 2006), obligarea pârâtului Tribunalul Ialomița ca în termen

de 15 zile de la emiterea noului ordin al Ministerului Justiție să efectueze

plata drepturilor salariale restante, corespunzător coeficientului de

multiplicare de

4,5 lunar, inclusiv pentru

indemnizația de instalare și pentru prima anuală, de la data numirii în funcție

- 15 august 2006 și până la data achitării efective cu dobânda legală de la

data scadenței

acestor drepturi și obligarea pârâtului Ministerul

Justiției la plata de daune morale în sumă de 5.000 lei.

A

învederat reclamanta, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată a fost dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., și

că aceasta nu cuprinde motivele pe

care se sprijină și conține motive care contrazic dispozitivul

în sensul

art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Intimatul

Ministerul Justiției a invocat, prin întâmpinare, excepția inadmisibilități

recursului, motivat de împrejurarea că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (2)

din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor

procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, hotărârea

pronunțată în primă

instanță în materia

contestării modului de stabilire a drepturilor salariale este irevocabilă și

deci

nesusceptibilă de recurs.

Prin încheierea de ședință din 17 mai 2007 s-a dispus

sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată

de recurenta D.G.G., iar prin Decizia nr.

709 din 11

septembrie 2007 a Curții Constituționale s-a dispus respingerea excepției de

neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 36 alin. (2) teza a doua din Ordonanța de urgență

Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte

drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte

categorii de personal

din sistemul justiției.

S-a arătat, în considerentele deciziei sus menționate că

nici o dispoziție constituțională nu

prevede că accesul liber la

justiție înseamnă accesul nelimitat la toate structurile judecătorești și

nici

faptul că toate procesele trebuie să parcurgă toate gradele de jurisdicție, în

condițiile în care

exercitarea căilor de atac, conform art. 129 din

Constituție, se face în condițiile legii.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006

privind

salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii

de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 45/2007,

personalul salarizat

conform acestei

ordonanțe, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face

contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de

conducere ale

Ministerului Justiției,

Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de

Casație și Justiție și ale Direcției Naționale Anticorupție ori, după caz, la

Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1)

se poate face, conform art. 36 alin. (2)

teza 1 din actul normativ precizat, în termen de 30

de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile

Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau

după caz, a Curții de Apel

București, pentru celelalte hotărâri.

Hotărârile pronunțate sunt, potrivit art. 36 alin. (2) teza a

doua din O.U.G. nr. 27/2006, irevocabile.

Reclamanta D. G.G., numită judecător stagiar la

Judecătoria Fetești județul Ialomița începând cu data de 15 august 2006, a

urmat procedura reglementată prin art. 36 din

O.U.G. nr. 27/2006 privind

salarizarea și alte drepturi ale

judecătorilor,

procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, sentința

civilă nr.

602 din 26 februarie 2007

a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ

și

fiscal, fiind irevocabilă și în consecință nesusceptibilă de recurs.

În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 377 alin. (2) pct.

5 precum și

prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., urmează a fi admisă ca întemeiată excepția inadmisibilității

recursului, invocată de intimatul Ministerul Justiției, și a se dispune

respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de reclamanta D.G.G. împotriva

sentinței civile nr. 602 din 26 februarie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.G. împotriva sentinței civile nr. 602 din 26 februarie 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2007.