ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1136/2018

Ședința publică din data de 17 aprilie 2018

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 389R/30.06.2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 922/24.11.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în contradictoriu cu intimații B., C. și D..

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că potrivit art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărârii dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere, printre altele, și atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, or a dat mai mult decât s-a cerut.

A subliniat curtea de apel că din interpretarea textului de lege indicat mai sus rezultă că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Or, o astfel de situație nu se regăsește în ipoteza în care instanța de recurs respinge recursul, menținând hotărârile primelor două instanțe.

Cum, în speță, prin decizia atacată a fost respins recursul declarat de recurentul-pârât A., ca nefondat, menținându-se hotărârea instanței de apel, care la rându-i a păstrat în cea mai mare parte hotărârea primei instanțe, curtea de apel a apreciat că în recurs nu s-a schimbat situația de fapt și nici nu s-au aplicat alte dispoziții legale raportului juridic dedus judecății, astfel că hotărârea pronunțată nu evocă fondul în sensul art. 322 C. proc. civ., neavând deschisă calea revizuirii.

Pe de altă parte, a reținut că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât înscrisurile invocate de revizuent, respectiv statele de plată și declarațiile nominale aferente perioadei 1 octombrie 2001 - 1 aprilie 2004 nu reprezintă înscrisuri noi care au fost reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților și, mai mult, vizează o perioadă ulterioară celei ce a făcut obiectul pretențiilor formulate în cadrul dosarului în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Împotriva acestei sentințe, A. a formulat prezenta cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. 1865, solicitând anularea sa.

În motivare, a arătat că hotărârea a cărei anulare o solicită este potrivnică deciziei nr. 921/23.05.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016.

În continuare, a prezentat argumentele pentru care consideră că sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de lege pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a subliniat că, în speță, contrarietatea rezidă în soluționarea în mod diferit a excepției neevocării fondului; astfel, curtea de apel a admis excepția neevocării fondului și a respins cererea de revizuire, în timp ce instanța supremă a pus în discuție excepția, pe care a respins-o și a dat părților cuvântul pe fond.

În final, a susținut că legea nu face distincție între hotărârile care pot fi atacate cu revizuire, astfel că și cele pronunțate în calea de atac a revizuirii pot fi atacate cu revizuire și a solicitat să se dea eficiență deciziei nr. 921/23.05.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, asupra căreia reține următoarele:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, iar scopul său, de regulă, este acela de îndreptare a erorilor săvârșite în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea atacată, spre deosebire de recurs care, în principiu, urmărește remedierea erorilor de drept.

Potrivit art. 322 C. proc. civ. 1865, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere pentru motivele expres și limitativ prevăzute la pct. 1-10 ale aceluiași articol.

Textul de lege evocat indică în mod limitativ categoriile de hotărâri care pot fi atacate pe calea revizuirii; printre acestea, nu se regăsesc cele pronunțate de către instanțele de revizuire.

Prezenta revizuire este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 389R/30.06.2017, prin care Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

Prin urmare, hotărârea atacată cu revizuire nu a rămas definitivă în apel sau prin neapelare și nici nu a fost pronunțată de o instanță de recurs, ci de o instanță de revizuire, așa încât Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 alin. (1) C. proc. civ. 1865 sub aspectul obiectului revizuirii, motiv pentru care, în temeiul art. 326 C. proc. civ. 1865, va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 389R din 30 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2018.