ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1672/2019

HOTĂRÂRE

08.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1672/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 8 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 29 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD. și EE. au solicitat obligarea pârâților Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale, reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt și actualizarea acestor sume cu indicele de inflație până la data plății și dobânda legală penalizatoare, aferentă sumelor datorate începând cu data de la care ar fi trebuit acordate și până la data plății.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Codul muncii și Codul fiscal.

Prin sentința nr. 907 din 18 iunie 2018, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț; a disjuns cererea formulată de reclamantele FF. și GG. și a dispus formarea și înregistrarea unui nou dosar în privința acestora.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a reținut că acțiunea are ca obiect un conflict de muncă, iar potrivit art. 208 și art. 210 din Legea 62/2011, aplicabile în cauză, competența aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Același tribunal a constatat că reclamanții A., B., C., D., E., G., H., I., J., K., L., M., N., O., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., AA., HH., BB., CC., DD. și EE. au domiciliul în raza județului Neamț și au calitatea de personal auxiliar de specialitate (grefier/grefier arhivar) și personal conex la Judecătoria Piatra Neamț.

De asemenea, a mai constatat că reclamanta P. a fost grefier (în prezent fiind pensionară), reclamanta Z. este grefier la Tribunalul Iași, iar reclamanta F. este procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, toți trei având domiciliul în Piatra-Neamț.

Tribunalul Suceava a reținut că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. se referă doar la situația în care grefierul își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza, în care are calitatea de reclamant.

Același tribunal a evocat decizia în interesul legii nr. 7/2016, prin care s-a statuat că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Cum cererea formulată de reclamanții sus-menționați este de competența Tribunalului Neamț, iar aceștia nu au calitatea de grefier la această instanță și nici de grefier sau procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, rezultă că nu sunt incidente dispozițiile imperative de la art. 127 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Tribunalul Suceava a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, în temeiul art. 132 C. proc. civ.

Cu privire la reclamanții GG. și FF., în calitate de grefieri la Tribunal Neamț, Tribunalul Suceava a reținut că este competent general, material și teritorial, a disjuns cauza în privința acestora și a dispus formarea unui nou dosar.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 274 din 15 mai 2019, Tribunalul Neamț a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe; a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Neamț a evocat dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ., după care a constatat că reclamanții au calitatea de personal auxiliar și conex în cadrul Judecătoriei Piatra Neamț.

Același tribunal a reținut că, raportat exclusiv la dispozițiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. și art. 210 din Legea nr. 62/2011, acțiunea ar fi de competența sa, în timp ce soluționarea unei eventuale căi de atac împotriva sentinței ce va fi pronunțată în cauză ar fi de competența Curții de Apel Bacău, care are calitatea de pârâtă.

După evocarea unor considerente din decizia nr. 290/2018, Tribunalul Neamț a reținut că, la stabilirea competenței teritoriale facultative trebuie avută în vedere instanța de judecată (reclamantă sau pârâtă), ce cumulează calitatea de parte în proces cu statutul de instanță competentă să judece procesul, pentru a se evita suspiciunea de imparțialitate în modul de soluționare a litigiului.

Același tribunalul a reținut că decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale este aplicabilă și în prezentul litigiu, întrucât acesta este în curs de soluționare.

Constatând că are calitatea de pârât în prezenta cauză, Tribunalul Neamț a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 27 iunie 2019, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Suceava și Tribunalul Neamț - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Acțiunea introductivă are ca obiect obligarea pârâților Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale, reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii și actualizarea acestor sume cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în forma nemodificată prin Legea nr. 310/2018, față de data introducerii acțiunii - 29 ianuarie 2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit art. 127 alin. (3) din același act normativ, "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În considerentele acestei decizii (paragraful 49), Curtea a reținut că, în urma constatării neconstituționalității sintagmelor menționate la paragraful 46, noua formulă a textului art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate, permitând, în mod rezonabil, calificarea noțiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu.

De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a mai reținut că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz (paragraful 51).

Pornind de la statuările cu caracter obligatoriu cuprinse în decizia anterior evocată, Înalta Curte constată că majoritatea reclamanților sunt grefieri la Judecătoria Piatra Neamț și una dintre instanțele de judecată aflate în conflict negativ de competență, respectiv Tribunalul Neamț, are calitatea de pârât în cauză.

Având în vedere că noțiunea de judecator la care se referă textul art. 127 C. proc. civ. vizează atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu, calitatea de parte în proces a Tribunalului Neamț exclude competența de soluționare a cauzei de către această instanță.

În aceste condiții, competența revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Suceava, în circumscripția căreia se află Tribunalul Suceava, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Bacău, în circumscripția căreia se află Tribunalul Neamț, rezultă că Tribunalul Suceava este competent teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ. și cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.