ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 397/2019

HOTĂRÂRE

11.01.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 397/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la data de 17.04.2018 sub nr. x/2018 reclamanta A. chemat în judecată pârâții Tribunalul Neamț, Tribunalul Prahova și Ministerul Justiției, solicitând instanței ca prin hotărârea care o va pronunța să dispună admiterea acțiunii în sensul obligării pârâților la reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 421,36 începând cu data de 09.04.2015, respectiv în cuantum de 463,5 începând cu data de 01.12.2015, precum și obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat în sensul plății diferențelor drepturilor salariale dintre veniturile cuvenite reclamanților și veniturile efectiv încasate, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective la care se va adăuga valoarea dobânzii legale calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată, până la data plății efective.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 153/2017, O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/26.09.2016, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 20/2016, O.U.G. nr. 99/2016, C. civ..

La termenul de judecată din data de 20.09.2018 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale iar prin Sentința nr. 1226/15.11.2018 a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 18.12.2018 sub nr. x/2018.

În ședința publică din data de 11.01.2019 instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale, ulterior reținând cauza în pronunțare.

Deliberând cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut că prezentul litigiu a fost declanșat de reclamantă în temeiul art. 231 C. Muncii, prin cererea de chemare în judecată solicitând instanței ca prin hotărârea care o va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor salariale restante.

Potrivit dispozițiilor art. 231 din C. muncii, prin conflict de muncă se înțelege conflictul dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.

În continuare, instanța a reținut că în baza art. 269 din C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii, astfel conform alin. (2), cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, iar potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În conformitate cu dispozițiile art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că, începând cu data de 01.07.2016 reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul Tribunalului Prahova, dar are domiciliul în Piatra-Neamț, str. x, jud. Neamț.

De asemenea, instanța a reținut că, reclamanta a dedus judecății un conflict de muncă în sensul prevederilor art. 231 și în temeiul art. 116 din C. proc. civ. a ales Tribunalul Neamț ca instanță competentă în raport cu locul domiciliul reclamantului.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 269 C. muncii coroborate cu prevederile art. 116 C. proc. civ., competența teritorială aparține Tribunalului Neamț, instanța aleasă de către reclamant prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul acesteia.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată și, în temeiul art. 129 - art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 269 din C. muncii, respectiv art. 210 din Legea 62/2011, a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Neamț, a constatat ivit un conflictul negativ de competență și pe cale de consecință a dispus ca dosarul să fie înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentei cauze, reclamanta A., deținând funcția de judecător, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Tribunalul Prahova și Ministerul Justiției, obligarea acestora la acordarea unor drepturi salariale.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638/23.07.2018, s-a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor. De asemenea, s-a statuat că noțiunea de,.judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Norma prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. are incidență în cauză, prevalând față de dispozițiile art. 269 alin. (2) din C. muncii republicat, coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, dată fiind funcțiunea normei statuate de art. 127 C. proc. civ. și anume aceea de înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei datorate calității părții.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4), C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a-VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale, instanță judecătorească indicată de către reclamantă, de același grad aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Ploiești, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.