ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1408/2019

HOTĂRÂRE

19.09.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1408/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 din 2 aprilie 2019 pe rolul Tribunalului București reclamantul SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE în numele și pentru membrul său A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL AFACERILOR INTERNE și CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, anularea Hotărârii nr. 18831 din 3 octombrie 2018 a Comisiei de contestații, anularea deciziei de pensie nr. 203016 din 3 iulie 2018, obligarea pârâtei CASA SECTORIALĂ DE PENSII DIN MINISTERUL AFACERILOR INTERNE la emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie și la plata diferențelor de drepturi de pensie ca urmare a emiterii noii decizii, cu începere de la 1 aprilie 2018 la zi, precum și la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferentă sumelor neachitate, până la data plății efective a acestora.

Legal citată, pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția necompetenței teritoriale a instanței, cu motivarea că, în baza prevederilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, hotărârile comisiilor de contestații pot fi atacate la instanța judecătorească în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, iar potrivit art. 102 din Legea nr. 223/2015 cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Pârâtul a solicitat declinarea competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

Pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, arătând că obiectul acțiunii nu face parte din categoria celor expres și limitativ prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, respectiv nu decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.

Pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a invocat și excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă, deoarece susținerea reclamantului referitoare la elementele salariale care nu se regăsesc în anexa la decizia de recalculare a pensiei nu cad în sarcina pârâtei, ci unitatea angajatoare emitentă poartă întreaga răspundere pentru modul de întocmire și exactitatea datelor, adică I.S.U. Semenic, jud. Caraș-Severin.

Pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE, în baza prevederilor art. 28 din Legea nr. 62/2011. Pârâtul a mai invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne, arătând că stabilirea și plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale.

La termenul de judecată din 21 februarie 2019, instanța a reținut cauza în pronunțare pe baza excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București de soluționare a prezentei cauze, excepție invocată de către pârâta CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE prin întâmpinare, raportat la dispozițiile art. 154 alin. (1) și art. 156 din Legea nr. 263/2010, coroborate cu prevederile art. 158 și următoarele din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1027 din 21 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, s-a dispus admiterea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București și declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de reclamantul SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE în numele și pentru membrul său A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL AFACERILOR INTERNE și CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în baza prevederilor art. 158 și următoarele din C. proc. civ., raportat la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, că domiciliul reclamantului A. se află în circumscripția Tribunalului Caraș-Severin, competența de soluționare a cererii formulate în contradictoriu cu Casa sectorială de pensii aparținând astfel Tribunalului Caraș-Severin.

Tribunalul București a considerat că nu se poate reține că Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate are legitimare procesuală activă, deoarece dreptul material ce face obiectul cererii de chemare în judecată aparține pensionarului, iar potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), și anume în cele prin care apără drepturile membrilor lor, ce decurg legislația muncii, din statutele funcționarilor publici, din contractele colective și individuale de muncă.

Tribunalul București a avut în vedere că pricina nu are ca obiect un drept protejat de legislația muncii, în raport de statutul funcționarilor publici, ci un drept de pensie, astfel că organizația sindicală, în raport cu prevederile art. 1 lit. w) din Legea nr. 62/2011, a acționat nu împotriva angajatorului reclamantului, ci împotriva instituției abilitate să se pronunțe asupra dreptului reclamantului la pensie, având în procesul de față numai calitate de mandatar în favoarea titularului dreptului la pensie, sediul acestei organizații neavând relevanță pentru determinarea competenței de soluționare a litigiului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 2 aprilie 2019.

La primul termen de judecată, instanța a invocat, din oficiu, excepția de necompetență teritorială exclusivă a Tribunalului Caraș-Severin de a soluționa prezenta pricină, raportat la art. 127 C. proc. civ. iar, prin sentința civilă nr. 691 din 21 mai 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, Complet Specializat - Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale.

A declinat competența de judecată a cererii formulată de reclamantul SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE, în numele membrului de sindicat A., împotriva pârâților MINISTERUL AFACERILOR INTERNE și CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, în favoarea Tribunalului București.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Caraș-Severin și Tribunalul București.

A trimis dosarul la Î.C.C.J. pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În fundamentarea acestei decizii cea de-a doua instanță a reținut, în esență, că Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate este o persoană juridică legal constituită, așadar drepturile sale nu pot fi cenzurate, organizația având dreptul de a formula cereri în instanță în numele și interesul membrilor săi, că acesta are sediul în București, astfel că, în raport de Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii), instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale este instanța competentă teritorial în soluționarea pricinii pentru motivele se vor arăta în continuare.

Declinarea reciprocă de competență a fost determinată de aprecierile diferite făcute de tribunale în legătură cu legitimarea procesuală activă a organizațiilor sindicale în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 28 alin. (1) și (2) din Legea nr. 62/2011, respectiv dacă litigiul de față se încadrează în această categorie, având în vedere și Decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Este de reținut că, prin decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) din Noul C. proc. civ., s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent, abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără dreptul de a formula acțiune în justiție, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuală activă.

Este evident că litigiul de față este unul de asigurări sociale, în concret fiind în discuție dreptul la pensie, însă identitatea de reglementare a competenței teritoriale stabilită în favoarea instanței de la domiciliul/sediul reclamantului, impune identitatea de interpretare a textelor de lege și anume art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

În consecință, competența de soluționare a litigiilor având drept obiect conflicte de drepturi aparține, potrivit art. 284 alin. (2) din Codul Muncii, instanței în a cărei circumscripție își are sediul sau domiciliul reclamantul.

În cauza de față, calitatea de reclamant o are Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere ce are sediul în București.

Reclamantul a formulat acțiune în numele și pentru membrul de sindicat A. conform art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011, privind sindicatele, care îi conferă dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege în exercitarea atribuțiilor conferite de această lege organizațiilor sindicale.

Cum în speță, sediul sindicatului se află în circumscripția Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în favoarea acestei instanțe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competența de soluționare a cauzei.