ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.06.2019

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1314/2019

HOTĂRÂRE
13.06.2019
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1314/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 13 iunie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 6 august 2015, reclamanta Societatea pentru Servicii de Telecomunicații și Tehnologia Informației în Rețele Electrice de Transport "A." S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat să se dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 981.674,92 RON, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a neexecutării obligației contractuale prevăzute la art. 8.4.1 din contractul nr. x/2009, compusă din: 788.684,00 RON chirie achitată în plus pentru perioada decembrie 2009 - iunie 2015, 183.276,98 RON reprezentând taxa servicii mentenanță, 9.713,94 RON contravaloare utilități; obligarea pârâtei la plata sumei de 108.694,87 RON/, reprezentând penalități de întârziere, conform dispozițiilor art. 6.5.2 din C 188/2009; constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale înscrise la art. 3.1 lit. a) alin. (2) și (3) din contract, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2944 din 12 mai 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei Societatea pentru Servicii de Telecomunicații și Tehnologia Informației în Rețele Electrice de Transport "A." S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligând reclamanta la plata sumei de 30.142,94 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Societatea pentru Servicii de Telecomunicații și Tehnologia Informației în Rețele Electrice de Transport A. S.A., solicitând admiterea apelului, desființarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 1348A/2018 din 22 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Societatea pentru Servicii de Telecomunicații și Tehnologia Informației în Rețele Electrice de Transport A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2944 din 12 mai 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, fiind obligată apelanta să plătească intimatei suma de 10.323,05 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 1348A/2018 din 22 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a declarat recurs reclamanta Societatea pentru Servicii de Telecomunicații și Tehnologia Informației în Rețele Electrice de Transport A. S.A..

Prin memoriul de recurs, reclamanta Societatea pentru Servicii de Telecomunicații și Tehnologia Informației în Rețele Electrice de Transport A. S.A. a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii ca întemeiată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În acest context, recurenta arată că motivele de recurs pe care le susține în promovarea căii de atac în prezenta cauză sunt cele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, precum și cel prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., când instanța a făcut aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și motivele pentru care s-au admis sau respins cererile părților.

În speța de față, instanța de apel nu a lămurit pe deplin situația de fapt a cauzei privind îndeplinirea obligației contractuale prevăzută la art. 8.4.1 din contractul nr. x/2009.

Astfel, potrivit petitului 1 din acțiune, prejudiciul pretins a avut ca fundament nerespectarea de către intimata B. a obligației contractuale prevăzuta la art. 8.4.1 din contractul nr. x/2009 de a pune la dispoziția chiriașului A., în integralitate suprafața închiriată de 1.169 mp.

Tocmai în considerarea acestei etape obligatorii de cercetare și stabilire a adevărului faptic, în cauza nr. x/2014, înregistrată pe rolul Tribunalului București, având ca obiect cererea B. de obligare a A. la plata diferența chirie, taxa de servicii, taxa de mentenanță, prin încheierea din 5 aprilie 2016, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ. instanța a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2015

Pentru a dispune astfel, instanța din dosarul nr. x/2014 a analizat cele 2 cereri de chemare în judecată și a stabilit ca suprafața efectiv închiriată de A. care urmează sa fie stabilită în dosarul nr. x/2015 va fi luată în considerare la stabilirea pretențiilor B. în dosarul nr. x/2014.

Deși materialul probator și precizările formulate de A. au vizat cu prioritate stabilirea și dovedirea situației cu privire la suprafața real închiriată, A. dovedind că suprafața lipsa la închiriere a fost atribuită contractual de către B. către C., hotărârile Tribunalului si ale Curții de Apel în prezentul dosar au stabilit justa cauza a încasării chiriei prin raportare exclusivă la alte prevederi contractuale, lăsând necercetată situația de fapt cu privire la suprafața efectiv închiriată, în considerarea caracterului pozitiv a lucrului judecat cu referire la hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2012.

În opinia recurentei, motivele indicate de instanța de apel sunt insuficiente și contradictorii, având în vedere că deși în realitate, prin cele două concluzii expertul constată că o suprafață lipsă la închiriere la etajul II al clădirii Platinul de 181,96 mp (ocupați de C.), precum și 16,01 mp, instanța retine doar a doua concluzie, fără vreo referire sau argumentare cu privire la prima concluzie.

Astfel, probatoriul și argumentele A. au fost înlăturate de către instanțe nemotivat, atât instanța de fond, cât și instanța de apel prevalându-se în mod facil de dispozițiile referitoare la autoritatea de lucru judecat.

Motivele reținute cu putere de lucru judecat din hotărârile litigiului anterior, menționate de Tribunalul București în cuprinsul sentinței civile nr. 2944, pronunțata la 12 mai 2016 nu pot reprezenta motive cu valoare decizională prin raportare directă la petitul principal al acțiunii pendinte "prejudiciul cauzat ca urmare a neexecutării obligației contractuale prevăzute la art. 8.4.1 din contractul nr. x/2009".

Motivele reținute cu putere de lucru judecat nu indică soluția și rațiunile asociate acesteia cu privire la neexecutarea/executarea obligației de la art. 8.4.1 din contract.

Nici unul dintre considerentele preluate de instanțele de judecată cu putere de lucru judecat, nu statuează în vreun fel cu privire la suprafața real închiriată de A..

În opinia recurentei, aspectul esențial pe care instanțele erau obligate să-l constate, în baza probelor irefutabile prezentate de A., este acela că micșorarea suprafeței închiriate de A. s-a datorat înțelegerii contractuale dintre B. și CNTEE C. și nu modului în care A. a ales să-și delimiteze spațiul închiriat de spațiul închiriat de asociatul sau unic, C. S.A..

Acest fapt, dovedit cu prisosință de recurentă este determinant și prin raportare la apărările formulate de intimata-parata, apărări axate pe teza că suprafața mai mică decât cea închiriată ocupată de A. se datorează exclusiv modului în care A. a ales să delimiteze spațiul său închiriat de spațiul închiriat de asociatul unic, C. S.A.

Așadar, suplimentar aspectelor reținute cu putere de lucru judecat, instanța avea obligația de a completa probatoriul administrat pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză.

Prin decizia de a nu se pronunța asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii instanțele au comis un exces de putere.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta susține că nerespectarea de către B. a obligației prevăzute la art. 8.4.1 lit. a) din Contract, de a pune la dispoziția chiriașului A. în integralitate suprafața de birouri de 1169 mp, raportat la încasarea de chirii și taxe pentru o suprafața mai mare decât cea închiriată efectiv, cunoscându-se că suprafața astfel închiriată depășește suprafața construita a clădirii prevăzuta pentru etajul II, indică fără dubiu că prejudiciul creat în patrimoniul A. este consecința directă a neexecutării corespunzătoare a obligațiilor contractuale asumate de către B..

Intimata B. S.R.L. a depus întâmpinare la 19 octombrie 2018, prin care a solicitat pe cale de excepție, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât valoarea obiectului cererii de chemare în judecată promovate de A., respectiv 981.674,92 RON, nu depășește pragul valoric instituit de C. proc. civ. pentru promovarea căii de atac a recursului.

În subsidiar, se solicită instanței să admită excepția nulității recursului ca efect al neîncadrării motivelor invocate între cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinare depus de recurentă la 9 noiembrie 2018, se solicită înlăturarea susținerilor intimatei ca fiind nefondate.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 17 ianuarie 2019, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 25 ianuarie 2019, recurenta depunând punct de vedere.

La termenul din 13 iunie 2019, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA PENTRU SERVICII DE TELECOMUNICATII ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI ÎN REȚELE ELECTRICE DE TRANSPORT "A." S.A. în considerarea următoarelor:

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că recurenta Societatea pentru Servicii de Telecomunicații și Tehnologia Informației în Rețele Electrice de Transport A. S.A., deși a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul de la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținerile din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că instanța de apel ca instanță devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond ce vizează situația de fapt, aspecte care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurenta a relatat opinii referitoare la dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

În speță, recurenta tinde, în realitate, la o restabilire a situației de fapt, repunând în discuție probele și solicitând instanței de recurs să reconsidere concludența lor ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

În speță, recurenta-reclamantă, nu formulează critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar și care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

În acest context, se constată că recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel.

Simpla nemulțumire a părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecință, se constată că recurenta nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel prin respingerea apelului reclamantei.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea nulității cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA PENTRU SERVICII DE TELECOMUNICATII ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI ÎN REȚELE ELECTRICE DE TRANSPORT "A." S.A. împotriva deciziei nr. 1348/A/2018 din 22 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA PENTRU SERVICII DE TELECOMUNICATII ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI ÎN REȚELE ELECTRICE DE TRANSPORT "A." S.A. împotriva deciziei nr. 1348/A/2018 din 22 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-06-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3318/2021
Ședința publică din data de 2 iunie 2021 Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalu
ÎCCJ 2019-10-15
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1746/2019
Ședința publică din data de 15 octombrie 2019 Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a civilă la 7 august 2015 sub nr. x/2015,
ÎCCJ 2019-12-03
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2274/2019
i de taxă de servicii datorate conform contractului de închiriere nr. x/04.12.2009; Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 7230 din 15 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul
ÎCCJ 2019-03-22
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 638/2019
Ședința publică din data de 22 martie 2019 Asupra recursului de față; Din actele dosarului constată următoarele: I. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a
ÎCCJ 2018-10-02
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3862/2018
Ședința publică din data de 2 octombrie 2018 Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău, la data de 2 august 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Compania Națională se Transport
Sursă