ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5978/2019

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții M.F.P. - Direcția Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific, Direcția Regională Generală A Finanțelor Publice Ploiești, Biroul Vamal de Interior Prahova și Serviciul Fiscal Orășenesc Băicoi, a contestat decizia nr. 007/08.05.2018 și decizia nr. 011/31.07.2018 de soluționare a contestației, solicitând constatarea nulității acestor acte.

Prin sentința 654 din 21.03.2019, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competenta de soluționare a cauzei având ca obiect contestație act administrativ fiscal - decizia nr. 007/08.05.2018 și decizia nr. 011/31.07.2018, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut că, prin Decizia nr. 007/08.05.2018 emisă de DGRFP Ploiesti s-a decis revocarea autorizatiei de antrepozit fiscal de productie alte produse energetice nr. x valabilă de la data de 01.11.2013 emisă pentru S.C. A. S.R.L..

Potrivit disp. art. 369 alin. (5) Codul fiscal "antrepozitarul autorizat poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizatiei pentru un antrepozit fiscal la structura cu atribuții de solutionare a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice-aparat central, potrivit legislatiei privind contenciosul administrativ".

Impotriva Deciziei nr. 007/08.05.2018 reclamanta a formulat contestatie ce a fost respinsă ca neintemeiată prin Decizia nr. 011/31.07.2018 emisă de Ministerul Finantelor Publice-Direcția Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific.

Conform disp. art. 281 Codul de procedură fiscală "deciziile emise în soluționarea contestatiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator la instanța judecatorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii".

Tribunalul a reținut că obiectul acțiunii în contencios administrativ se limitează, conform codului de procedură fiscală, la atacarea deciziei de soluționare a contestației, Decizia de revocare a autorizatiei de antrepozit fiscal, fiind analizată de către instanța de contencios administrativ, însă numai în situația în care se solicită și anularea Deciziei prin care a fost soluționată contestația împotriva acesteia.

Potrivit disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.0000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică speciala nu se prevede altfel".

Pentru stabilirea competenței materiale, prevederile legale aflate în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric.

În cauza de față este aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat.

Având în vedere că în cauza de față se contestă Decizia nr. 011/31.07.2018 emisă de Ministerul Finantelor Publice-Direcția Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific, un act administrativ emis de către o autoritate publică de nivel central, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de apel, competența de soluționare a litigiului de față fiind determinată de rangul central al autoritatii publice.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 11.06.2019, sub nr. x/2019.

Prin sentința nrt. 164 din data d e01.10.2019, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta A. prin Administrator Judiciar B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice-Direcția Generală de Manegement al Domeniilor Reglamentate Specific, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Biroul Vamal de Interior Prahova, în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că, prin decizia nr. 007/08.05.2018 pârâta DGRFP Ploiești-Comisia Regională Ploiești pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a decis revocarea autorizației de antrepozit fiscal de producție alte produse energetice nr. x, valabilă de la data de 01.11.2013 emisă pentru S.C. A. S.R.L., întrucât sunt îndeplinite condițiile de revocare prevăzute de art. 369 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 27/2015, respectiv societatea înregistrează obligații fiscale restante la bugetul general consolidat de natura celor administrate de ANAF mai vechi de 60 de zile față de termenul legal de plată.

Împotriva acestei decizii societatea reclamantă a formulat contestație administrativă, ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 011/31.07.2018 emisă de Ministerul Finanțelor Publice-Direcția Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific, iar ulterior a învestit instanța de judecată cu prezenta contestație.

Art. 369 din Codul fiscal în vigoare începând cu 1.01.2016, reglementează condițiile de anulare, suspendare și revocare a autorizației de antrepozit fiscal, alin. (5) statuează că antrepozitarul autorizat poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizației pentru un antrepozit fiscal la structura cu atribuții de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice-aparat central, potrivit legislației privind contenciosul administrativ.

Astfel, în această materie a suspendării, revocării sau anularii în Codul fiscal se regăsesc dispoziții speciale referitoare la contestarea deciziilor emise de instituția cu aceste atribuții legale, care dispune măsura printr-o decizie, ce poate fi contestată administrativ, revenind competența de soluționare Ministerului Finanțelor Publice, după care poate fi învestită instanța de contencios administrativ, în condițiile dreptului comun reprezentat de Legea nr. 554/2004.

O astfel de concluzie rezultă din interpretarea părții finale a alin. (5) al art. 369 din Legea nr. 227/2015, care prevede expres că decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizației poate fi contestată potrivit legislației privind contenciosul administrativ, respectiv formularea plângerii prealabile în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 în termenul de 30 de zile statuat de alin. (1) al acestei norme legale, iar ulterior cu respectarea termenelor stabilite de art. 11 din același act normativ poate fi învestită instanța cu acțiune, prin care să se solicitate anularea actului administrativ, cum este decizia 007/08.05.2018.

Obiectul unei acțiuni în contencios administrativ este expres reglementat de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv anularea în tot sau în parte a unui act administrativ unilateral, prin care persoana se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul legal,putându-se solicita și repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale.

În raport de aceste dispoziții legale, respectiv art. 369 alin. (5) din Codul fiscal, art. 7 și 8 din legea contenciosului administrativ, obiectul acțiunii cu care societatea reclamantă poate să învestească instanța de contencios administrativ este reprezentat de anularea deciziei 007/08.05.2018 emisă de Comisia Regională Ploiești pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate constituită pe lângă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, aceasta fiind act administrativ fiscal în sensul art. 1 pct. 1 din Legea nr. 227/2015, calitate pe care nu o îndeplinește decizia nr. 011/31.07.2018 de soluționare a contestației în procedura administrativă de către Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Managemental Domeniilor Reglementate Specific, care reprezintă răspunsul autorității publice ierarhic superioare la plângerea prealabilă.

În condițiile în care art. 369 alin. (5) din Codul fiscal precizează că decizia poate fi contestată în conformitate cu legislația contenciosului administrativ, fără a se face trimitere la prevederile Codului de procedură fiscală, respectiv la art. 268 și următoarele din legea 207/2015, obiectul unei astfel de acțiuni nu este reprezentat de decizia emisă în soluționarea contestației administrative, cum se precizează expres de art. 281 din această lege.

Având în vedere că actul administrativ fiscal ce produce efecte juridice este decizia 007/08.05.2018 emisă de Comisia Regională Ploiești pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate constituita pe lângă Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești, competența instanței se stabilește în raport de emitentul acestei decizii, care în prezenta cauză nu este o instituție centrală ci una regională.

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările intrevenite inclusiv prin legea 212/2018 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.0000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Potrivit acestei norme legale competența de soluționare în materia contenciosului administrativ este partajată între secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor, respectiv ale curților de apel în funcție de criteriul valoric sau de rangul autorității publice emitente a actului contestat, acesta din urmă fiind aplicabil în prezenta cauză.

Astfel, emitentul deciziei 007/08.05.2018 este Comisia Regională Ploiești pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate constituită pe lângă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, a cărei organizare și funcționare se regăsește în H.G. nr. 520/2013, ce este o autoritate publică regională și nu centrală, revenind competența de soluționare a prezentei cauze tribunalului și nu curții de apel.

Din punct de vedere teritorial în conformitate cu alin. (3) al art. 10 din legea contenciosului administrativ competența revine exclusiv instanței de la sediul societății reclamante, respectiv Tribunalului Prahova.

Față de aceste considerente, Curtea a constatat că excepția necompetenței sale materiale este întemeiată, actul administrativ fiscal a cărui anulare se solicită este emis de o autoritate publică regională și nu centrală, decizia 011/31.07.2018 reprezintă răspunsul autorității publice ierarhic superioare la plângerea prealabilă, astfel că urmează a fi admisă excepția necompetenței invocată din oficiu și a se declina competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Prahova.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii deduse judecății, în raport de care între cele două instanțe s-a ivit prezentul conflict negativ de competență, constă în cererea formulată de reclamanta A. prin Administrator Judiciar B., prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 007/08.05.2018 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Comisia Regională Ploiești pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate și anularea deciziei nr. 011/31.07.2018 de soluționare a contestației emisă de Ministerul Finanțelor Publice-Direcția Generală de Manegement al Domeniilor Reglamentate Specific.

Dispozițiile art. 369 din Codul fiscal, în vigoare începând cu 1.01.2016, reglementează condițiile de anulare, suspendare și revocare a autorizației de antrepozit fiscal, alin. (5) statuează că antrepozitarul autorizat poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizației pentru un antrepozit fiscal la structura cu atribuții de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice-aparat central, potrivit legislației privind contenciosul administrativ.

Din interpretarea părții finale a alin. (5) al art. 369 din Legea nr. 227/2015, rezultă că decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizației poate fi contestată potrivit legislației privind contenciosul administrativ, respectiv formularea plângerii prealabile în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 în termenul de 30 de zile statuat de alin. (1) al acestei norme legale, iar ulterior cu respectarea termenelor stabilite de art. 11 din același act normativ poate fi învestită instanța cu acțiune, prin care să se solicitate anularea actului administrativ, cum este decizia 007/08.05.2018.

Dispozițiile art. 369 alin. (5) Codul fiscal constituie norma specială, derogatorie față de prevederile art. 281 din Codul de procedură fiscală, conform cărora "deciziile emise în soluționarea contestatiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator la instanța judecatorească de contencios administrativ competentă, în conditiile legii".

Potrivit dispozițiilor art. 369 alin. (5) Codul fiscal obiectul principal al acțiunii în contencios administrativ nu se identifică cu decizia de soluționare a contestației sau răspunsul la plângerea prealabilă formulată în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, ci, potrivit normelor generale stabilite de art. 11 din Legea nr. 554/2004 acest obiect este format de actul administrativ de bază, repectiv decizia de revocare a autorizației de antrepozit fiscal.

Potrivit disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.0000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică speciala nu se prevede altfel".

Pentru stabilirea competenței materiale, prevederile legale aflate în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric.

În cauza de față este aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat.

Or, actul obiectul acțiunii cu care societatea reclamantă poate să învestească instanța de contencios administrativ este reprezentat de anularea deciziei 007/08.05.2018 emisă de Comisia Regională Ploiești pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate constituită pe lângă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, aceasta fiind act administrativ fiscal în sensul art. 1 pct. 1 din Legea nr. 227/2015.

Având în vedere că emitentul deciziei 007/08.05.2018 este Comisia Regională Ploiești pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate constituită pe lângă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, a cărei organizare și funcționare se regăsește în H.G. nr. 520/2013, ce este o autoritate publică regională și nu centrală, competența de soluționare a prezentei cauze revine tribunalului.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată " Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din conținutul cestor dispoziții rezultă că, din punct de vedere teritorial, competența revine exclusiv instanței de la sediul societății reclamante, respectiv Tribunalului Prahova.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrtiv și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâții Biroul Vamal de Interior Prahova, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Management al Domeniilor Reglementate Specific, în favoarea Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.