ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5522/2019

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20 aprilie 2016, reclamanta Asociația "A.", în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Ministerul Educației și Cercetării Științifice, a solicitat:

Prin sentința civilă nr. 2421 din 14 iulie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a admis exceptia inadmisibilitatii capătului de cerere privind suspendarea executării deciziei nr. NB 10186/13.10.2015 emise de Ministerul Sănătății și a deciziei nr. 17701/27.10.2015 emise de Ministerul Educatiei și Cercetarii Stiintifice;

- a respins capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei nr. NB 10186/13.10.2015 emise de Ministerul Sănătății și a deciziei nr. 17701/27.10.2015 emise de Ministerul Educației și Cercetării Știintifice, ca inadmisibil;

- a respins exceptia inadmisibilității capătului de cerere privind anularea deciziei nr. NB 10186/13.10.2015 emise de Ministerul Sănătății și a deciziei nr. 17701/27.10.2015 emise de Ministerul Educatiei și Cercetarii Stiintifice, ca neîntemeiată;

- a respins cererea de suspendare a executării Ordinului comun MS/MECS nr. 1002/5057/2015, ca neîntemeiată;

- a respins cererea de anulare a Ordinului comun MS/MECS nr. 1002/5057/2015, a deciziei nr. NB 10186/13.10.2015 emise de Ministerul Sănătății și a deciziei nr. 17701/27.10.2015 emise de Ministerul Educației și Cercetării Știintifice, formulată de reclamanta Asociația "A.", în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Ministerul Educației și Cercetării Științifice, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2421 din 14 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Asociația "A.", întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea admiterii acțiunii introductive, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a reluat, aproape integral și în mod amplu, starea de fapt învederată și în fața primei instanțe, raportat la aspectele particulare ale cauzei, prezentând motivele pentru care se impunea, în opinia sa, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinările înregistrate la dosarul cauzei la data de 7 decembrie 2016 și 8 decembrie 2016, atât intimatul-pârât Ministerul Sănătății, cât și intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice (în prezent, Ministerul Educației Naționale conform art. 10 din O.U.G. nr. 1/2017) au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același Cod:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Potrivit dispozițiilor legale menționate, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise și generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această lipsă de formă a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborate cu dispozițiile art. 488 și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., analizând cererea de recurs și susținerile recurentei, constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță prin hotărârea recurată.

Deși recurenta-reclamantă a indicat, în mod formal, că recursul se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivele de recurs preiau conținutul cererii de chemare în judecată, fără a combate în mod efectiv considerentele hotărârii recurate.

Nici punctul de vedere formulat de recurenta-reclamantă asupra excepției nulității recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu, nu justifică, într-o manieră convingătoare, respectarea condițiilor prevăzute de art. 486-489 C. proc. civ., argumentul privind dezvoltarea pe larg a motivului de casare fiind neîntemeiat, în condițiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, recurenta s-a limitat la reluarea argumentelor din faza procesuală a fondului, fără a aduce critici motivate, raportate la conținutul concret al hotărârii atacate.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că prin motivare a recursului trebuie să se înțeleagă nu doar indicarea unuia dintre motivele de casare, ci și dezvoltarea motivelor avute în vedere, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. Este necesar să existe critici punctuale privind soluția primei instanțe și aplicarea greșită a legii. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la reiterarea conținutului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) cu referire la art. 486 alin. (1) lit. (d) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2421 din 14 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.