ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 490/2009

Ședința publică de la 18 februarie 2009 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 62 din 6 februarie 2008, Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei interesului, ridicată de pârâtă. A admis acțiunea comercială introdusă de reclamantul B.Z. cu domiciliul ales în Oradea, județul Bihor în contradictoriu cu pârâta SC H.S.C. SRL cu sediul în Oradea, județul Bihor, constatând că pârâta nu este îndreptățită să perceapă comisionul stabilit prin convenția nr. 1933 din 9 octombrie 2003, fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, între părțile în litigiu a intervenit convenția nr. 1933 din 9 octombrie 2003, prin care pârâta, în calitate de intermediar, se obliga să prezinte reclamantului, în calitate de cumpărător, un apartament din 3 - 4 camere care să se încadreze în prețul de 25.000 Euro.

Pentru serviciul de intermediere, cumpărătorul se obliga să achite pârâtei comisionul de 3 % din prețul vânzării. Privind excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, ridicată de pârâtă, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Interesul în promovarea unei acțiuni constă în folosul practic urmărit de reclamant, care trebuie să fie legitim, născut și actual, personal și direct. S-a apreciat că, reclamantul justifică un interes în cauză, care întrunește toate condițiile legale, scopul practic urmărit de reclamant fiind acela de a se stabili că pârâta nu este îndreptățită la încasarea comisionului de 3 % din prețul vânzării, deoarece nu și-a îndeplinit obligația contractuală, în caz contrar, dacă nu ar fi recurs la acțiune, s-ar fi expus unui prejudiciu decurgând din punerea în executare a Ordonanței nr. 6483/2005 pronunțată de Judecătoria Oradea.

Pentru aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei interesului, ridicată de către pârâtă. Sub aspectul fondului cauzei, instanța a reținut următoarele: Potrivit art. 160 C. proc. civ., în cazul declarării necompetenței, dovezile administrate în instanța necompetentă rămân câștigate judecății și instanța nu ca dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice. Cu cei doi martori audiați în cauză la Judecătoria Oradea, reclamantul a înțeles să dovedească împrejurări de fapt, respectiv modul în care pârâta a înțeles să-și execute obligațiile contractuale, care pot fi probate prin orice mijloc de probă, nefiind incidente dispozițiile art. 1191 alin. (1) și (2) C. civ.

Drept urmare, depozițiile celor doi martori audiați în cauză, rămân câștigate judecății, potrivit textului legal susmenționat. Martorul P.D., care este coleg de serviciu cu reclamantul și vecin cu vânzătorul imobilului, a declarat că el l-a condus pe reclamant la acest apartament, ocazie cu care reclamantul și vânzătorul s-au cunoscut. Martorul T.L., vânzătorul apartamentului confirmă faptul că reclamantul i-a fost prezentat de către martorul P.D., vecinul său și că încheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a făcut fără serviciile de intermediere a societății pârâte. Instanța a reținut că reclamantul, cu martorii audiați în cauză, a făcut dovada susținerilor sale din acțiune, și anume, că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală, nefiind îndreptățită să perceapă comisionul stabilit prin contract.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., a fost admisă ca întemeiată acțiunea reclamantului, fără cheltuieli de judecată, reprezentanta reclamantului învederând instanței că nu mai înțelege să le solicite. Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanța a declarat apel, în termen și legal timbrat apelanta SC H.C.S. SRL Oradea, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii ca inadmisibile a acțiunii reclamantului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 48 din 29 aprilie 2008, a admis apelul pârâtei și a schimbat în parte sentința atacată în sensul respingerii ca inadmisibilă a acțiunii formulate de reclamantul B.Z.

, având ca obiect acțiune în constatare, menținându-se restul dispozițiilor sentinței apelate. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut, în esență, că ordonanța în somație de plată nr. 6483/2005 a Judecătoriei Oradea nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor dintre părți, examinat în prezenta cauză, că reclamantul are interes în promovarea prezentei acțiuni dar că prin această acțiune a solicitat instanței să constate o stare de fapt, respectiv faptul că vânzarea - cumpărarea apartamentului pe care l-a achiziționat nu a fost intermediat de pârâtă și că nu are niciun fel de obligație de plată față de aceasta și nu constatarea existenței sau inexistenței unui drept, cum cer prevederile art. 111 C. proc.

civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul B.Z. solicitând admiterea acestui recurs și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei ca nefondat. În motivarea, succintă, a recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., reclamantul apreciază că instanța de apel a dat o greșită interpretare obiectului acțiunii și a aplicat greșit prevederile art. 111 C. proc. civ. întrucât el a solicitat constatarea inexistenței dreptului la comision iar nu constatarea unei stări de fapt. El nu putea formula, ca debitor, o acțiune în realizare iar dreptul la apărări de fond în judecarea somației de plată ia fost îngrădit de art. 10 alin. (2) al O.G.

nr. 5/2001, proces în care s-a discutat fondul raporturilor dintre părți. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat. În soluționarea apelului pârâtei instanța de apel a interpretat corect actul dedus judecății, respectiv acțiunea reclamantului ca fiind o acțiune în constatarea unei situații de fapt și, drept urmare, a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, mai exact a art. 111 C. proc. civ. Motivarea primei instanțe a soluției de admitere a acțiunii reclamantului vizează exclusiv starea de fapt stabilită, cu martori, iar din practicaua ordonanței de somație de plată (fila 12 fond) rezultă că reclamantul B.Z. (pârât în somația de plată) nu a invocat neexecutarea contractului de către pârâtă ci doar faptul că respectiva „creanță nu este certă, lichidă și exigibilă, nefiind stabilit prețul imobilului”.

De altfel B.Z., în procedura somației de plată, deși nu putea administra probe cu martori, se putea apăra opunând reclamantei din somația de plată neexecutarea contractului de către aceasta, aspect pe care nu l-a invocat. În acest sens corect a reținut instanța de apel că reclamantul B.Z., prin acțiunea formulată, urmărește lipsirea de efecte a unei hotărâri judecătorești irevocabilă pronunțată împotriva sa, cerând constatarea unei stări de fapt privitoare la executarea ori neexecutarea unei obligații contractuale. Ca atare, apreciind corect că nu se află în ipotezele prevăzute de art. 111 C. proc. civ., instanța de apel, în mod legal, a admis apelul pârâtei și a respins acțiunea în constatare a reclamantului.

Față de cele arătate Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul ca nefondat, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga pe recurentul-reclamant să plătească intimatei-pârâte cheltuielile de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul B.Z. împotriva deciziei nr. 48/C/2008 – A din 29 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul-reclamant să plătească intimatei-pârâte SC H.C.S. SRL Oradea suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.