ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4418/2019

Ședința publică din data de 02 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal la data de 14.07.2016, sub nr. x/2016 reclamanta Regia Autonomă de Transport în Comun Constanța (R.A.T.C) în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public de Impozite si Taxe Constanța (SPIT) a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună, anularea Deciziei de impunere nr. x din 10.07.2015 emisă de către A. și a Dispoziției nr. x din 04.02.2016 (comunicată în data de 08.02.2016) prin care a fost respinsă contestația formulată de regie în baza art. 172 - 173 O.G.. nr. 92/2003 împotriva Deciziei de impunere nr. x din l0.07.2015, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 18/CA din 9 februarie 2017, a admis cererea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport în Comun Constanța (R.A.T.C), în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public de Impozite și Taxe Constanța, având ca obiect anulare act administrativ și a dispus anularea Deciziei de impunere nr. x/10.07.2015 și a Dispoziției nr. x/04.02.2016 emisă de A., ca nelegale.

Împotriva hotărârii instanței de fond Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local Constanța a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului recurentului-pârât se arată că sentința recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Instanța de fond a analizat hotărârile de consiliu local prin care au fost acordate scutirile la plată reținând în mod greșit caracterul normativ al acestora, precum și caracterul obligatoriu al acestora rezultat din dispozițiile Legii 24/2000.

Recurentul-pârât arată că, Hotărârile Consiliului Local Constanța nr. 117/30.04.2013 (pentru perioada 2010-2013), nr. 65/07.04.2014 (pentru anul 2014) și nr. 249/18.12.2014 de modificare sunt acte administrative individuale și nu normative ordinare, cum a reținut instanța de fond.

Din aceste considerente, arată că dispozițiile Legii 24/2000 nu au incidență în cauză și, implicit, nici caracterul obligativității ierarhice a actului normativ ordinar (HCL-urile) față de actele individuale contestate.

În ceea ce privește obligația entității audiate de a urmări și recupera creanțele în cauză prin raportare la puterea obligatorie a deciziilor emise de Curtea de Conturi, arată că aceasta rezultă din lege, măsurile A. concretizate în emiterea actelor fiscale contestate nefiind întreprinse cu exces de putere.

Prin actul de control al Camerei de Conturi Constanța s-a reținut că "scutirile de la plata impozitelor și taxelor locale acordate regiilor din subordine s-au acordat în afara cadrului legal, situație în care hotărârile de consiliu local în acest sens au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor art. 81 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative", întrucât la data adoptării hotărârilor prin care s-au acordat regiei respectivele facilități, pentru scutirea unor agenți economici de la plata obligațiilor bugetare nu există cadru legal, întrucât O.U.G. nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare a fost abrogată prin O.U.G. nr. 26/2005, privind abrogarea dispozițiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare restante.

În ceea ce privește cele reținute de către auditorii publici externi cu privire la nelegalitatea acordării facilităților fiscale către RATC Constanța, entitatea audiată nu a formulat contestație. Prin urmare, aceste dispoziții erau executorii atât la data începerii inspecției fiscale cât și la data emiterii deciziei de impunere contestată.

În aplicarea dispozițiile legale anterior citate, ordonatorul de credite al UATM Constanța (Primarul Mun. Constanța) a fost obligat a dispune măsurile legale pentru urmărirea și încasarea creanțelor constând în facilități acordate nelegal agenților economici din subordinea UATM Constanța, inclusiv RATC Constanța, iar serviciul, în calitate de instituție aflată sub coordonarea acestuia, având în vedere Decizia nr. 69/07.08.2014 a Camerei de Conturi Constanța și regimul juridic al acesteia, precum și dispozițiile Codul fiscal incidente în cauză, este obligat să respecte aceste dispoziții.

Recurentul-pârât arată că, în măsura în care actele de control ale organului de audit nu ar fi fost puse în aplicare, cei răspunzători ar fi săvârșit o infracțiune pedepsită cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, în acord cu disp. art. 64 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi:

"Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de conducerea entității a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda."

Intimata Regia Autonomă de Transport în Comun Constanța a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că Regia Autonomă de Transport în Comun Constanța (R.A.T.C) a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. x din 10.07.2015 emisă de către A. și a Dispoziției nr. x din 04.02.2016 prin care a fost respinsă contestația formulată de Regie în baza art. 172 - 173 O.G.. nr. 92/2003 împotriva Deciziei de impunere nr. x din l0.07.2015.

Prin HCL al Municipiului Constanța nr. 117/30.04.2013, nr. 65/07.04.2014, și nr. 249/18.12.2014, s-a acordat scutirea la plata impozitelor și taxelor aferente anului 2014 stabilite în sarcina R.A.T.C. CONSTANȚA, în baza cererii debitoarei și a documentației întocmită de către compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut caracterul obligatoriu al acestora.

Astfel, potrivit art. 80 din Legea nr. 24/2000 actele normative ale autorităților administrației publice locale se adopta ori se emit pentru reglementarea unor activități de interes local, în limitele stabilite prin Constituție și prin lege și numai în domeniile în care acestea au atribuții legale. La rândul său, art. 81 reglementează principiul subordonării fața de actele de nivel superior, în sensul că:

l) La elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziții se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legilor, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului și altor acte de nivel superior.

2) Reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale și ale consiliilor județene, precum și cele cuprinse în ordinele prefecților sau în dispozițiile primarilor nu pot contravine Constituției României și reglementărilor din actele normative de nivel superior."

Contrar susținerilor recurentului referitoare la faptul că "dispozițiile Legii nr. 24/2000 nu au incidența în cauza și, implicit, nici caracterul obligativității ierarhice a actului normativ ordinar (HCL-urile) fata de actele individuale contestate...", Înalta Curte constată în acord cu instanța de fond caracterul nefondat al acestora.

Hotărârile consiliului local cuprind norme juridice prin care autoritatea administrației locale rezolva problemele de interes local care sunt de competența acesteia de soluționare și, totodată, își manifestă autoritatea în unități și entități juridice subordonate.

Fiind acte de realizare a atribuțiilor conferite de lege, hotărârile consiliului local reprezintă acte administrative obligatorii și executorii, cu condiția respectării legii.

Recurentul-pârât nu combate argumentul instanței de fond conform căruia aceste hotărâri au produse efecte .

Astfel, în vederea realizării unei stabilități a raporturilor juridice, principiul irevocabilității actelor administrative puse în executare sau a celor care au produs efecte în alte domenii, este un principiu de aplicabilitate generala.

Înalta Curte constată că, nici o altă instanța de contencios nu a fost investită și nu s-a pronunțat asupra legalității hotărârilor de consiliu local prin care s-au acordat facilitați/scutiri la plata.

Potrivit art. 1 pct. 6 Legea 554/2004 autoritatea publica emitentă a unui act unilateral nelegal poate solicita instanței anularea acestuia în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. Acțiunea poate fi introdusa în termenul de un an de la data emiterii actului.

Decizia Curții de Conturi din data de 27.06.2014 prin care s-au stabilit că anumite facilitați/scutiri la plata au fost acordate nelegal de către Consiliul Local Constanta, nu lipsește de efecte actele administrative emise de Consiliul Local Constanta prin care au fost stabilite scutiri la plata, respectiv Hot. nr. 117/30.04.2013, Hot. nr. 65/07.04.2014 și Hot. nr. 249/18.12.2014 3 a căror nulitate nu a fost constatata de către instanțele judecătorești, în condițiile art. 27 din Legea nr. 554/2004.

Prin O.U.G. nr. 40/2002, publicată în M.Of. nr. 233/08.04.2002, a fost reglementată procedura pentru recuperarea arieratelor bugetare, iar la art. 1 se prevedea că, la cererea temeinic justificată a debitorilor, indiferent de forma de proprietate și de modul de organizare, creditorii bugetari vor acorda pentru obligațiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri bugetare restante la data de 31 decembrie 2001, inclusiv majorări de întârziere și penalități de întârziere aferente acestora, calculate și datorate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență:

a) eșalonări la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor obligații bugetare;

b) amânări la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor obligații bugetare;

c) eșalonări la plata majorărilor de întârziere și/sau a penalităților de orice fel;

d) amânări și/sau scutiri ori amânări și/sau reduceri de majorări de întârziere și/sau de penalități de întârziere;

e) scutiri sau reduceri de impozite și taxe, în condițiile legii.

Raportând situația de față la dispoziția legală mai sus prezentată, rezultă faptul că emiterea celor trei hotărâri de consiliu local în sensul scutirii de plata impozitelor și taxelor locale reprezintă o manifestare de voință permisă de o dispoziție legală cu forță superioară.

Emiterea celor trei hotărâri de consiliu local în sensul înlesnirilor la plată a obligațiilor fiscale a respectat și dispoziția legală reprezentată de art. 125 alin. (2) lit. e) din O.G. nr. 92/2003 privind fostul Codul de procedură fiscală care prevedea că, la cererea temeinic justificată a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autoritățile administrației publice locale care administrează aceste bugete, pot acorda, pentru obligațiile bugetare restante pe care le administrează, următoarele înlesniri la plată:

a) eșalonări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevențelor, contribuțiilor și a altor obligații la bugetul local;

b) amânări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contribuțiilor și a altor obligații la bugetul local;

c) eșalonări la plata majorărilor de întârziere de orice fel, cu excepția majorărilor de întârziere datorate pe perioada de eșalonare;

d) amânări și/sau scutiri ori amânări și/sau reduceri de majorări de întârziere, cu excepția majorărilor de întârziere datorate pe perioada de amânare;

e) scutiri sau reduceri de impozite și taxe locale, în condițiile legii.

Astfel, rezultă faptul că actele normative ordinare au prevăzut posibilitatea luării măsurilor privind scutirea de la plata impozitelor și taxelor locale situație în care emiterea unor astfel de hotărâri de consiliu local nu reprezintă decât transpunerea unor astfel de principii la nivel legislativ inferior, respectiv la nivelul unității administrativ teritoriale.

În consecință, contrar alegațiilor recurentului, emiterea de către pârâtă a Deciziei de impunere și a Dispoziției de soluționare a contestației fără a da eficiență actelor normative ordinare astfel prezentate reprezintă un exces de putere, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, în sensul de exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că în mod corect, instanța de fond a apreciat că dispozițiile legale au fost respectate la momentul emiterii celor trei hotărâri de consiliu local, urmare a faptului că acestea cuprind reglementări din cadrul activităților de interes local, iar modalitatea de elaborare respectă principiul ierarhiei actelor normative din moment ce considerentele emiterii acestor hotărâri sunt reprezentate de necesitatea aplicării actelor normative superioare reprezentate de Legea 51/2006, a serviciilor comunitare de utilități publice, H.G. nr. 794/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedura și competențele de acordare a înlesnirilor la plată impozitelor, taxelor și a altor venituri ale bugetelor locale precum și ale art. 125 alin. (2) lit. e) din O.G. nr. 92/2003.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local Constanța, împotriva sentinței nr. 18/CA din 09 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 octombrie 2019.