ÎCCJ, decizie (scj.ro #158177)

Dreptul acționarului de a se retrage din societate. Condiții și efecte din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 151/2014

Cuprins pe materii: Drept comercial. Funcționarea societăților

Index alfabetic: acțiune în pretenții

retragere acționar

Piața Rasdaq

Legea nr. 151/2014, art. 3 alin. (1), art. 7 alin. (3)-(4)

Legea nr. 31/1990, art. 134

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 151/2014, „în situația în care ASF nu admite tranzacționarea acțiunilor pe piața reglementată, acționarii societății au dreptul de a se retrage din societate, în condițiile stabilite la art. 3”, iar conform art. 3 alin. (1) din același act normativ, „în situația în care adunarea generală a acționarilor hotărăște ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, acționarii au dreptul de a se retrage din societate în condițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare”.

Așadar, în cazul în care Autoritatea de Supraveghere Financiară a decis retragerea de la tranzacționarea pe Piața Rasdaq a acțiunilor unei societăți, este de necontestat dreptul acționarilor de retragere din societate, fiind întemeiată acțiunea în pretenții formulată de aceștia prin care se solicită contravaloarea acțiunilor.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 905 din 18 aprilie 2019

Obiectul cererii introductive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 6 august 2015, Societatea A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Vaslui să se dispună obligarea pârâtei la plata către A. a sumei de 3.599.365,14 lei reprezentând contravaloarea acțiunilor deținute la B. S.A., pe care societatea pârâtă este ținută să le răscumpere ca urmare a nașterii dreptului de retragere în temeiul dispozițiilor Legii nr. 151/2014; obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente debitului în cuantum de 45.189.29 lei calculată de la data scadenței aferentă dreptului de retragere până la momentul plății efective, cu cheltuieli de judecată.

B. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 1715/2015, Tribunalul Vaslui a admis excepția lipsei inadmisibilității și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată, cu această mențiune.

Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A. S.A.

D. Hotărârea Curții de Apel Iași.

Prin decizia civilă nr. 261/2016, Curtea de Apel Iași a admis recursul, a casat sentința nr. 1715/2015 a Tribunalului Vaslui și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

E. Hotărârea instanței de fond după rejudecare.

Prin sentința civilă nr. 224 din 27 februarie 2017, Tribunalul Vaslui a respins acțiunea formulată de reclamantele A. S.A. Bacău și C. S.A. Cluj Napoca în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Vaslui pentru pretenții și a obligat reclamanta să achite pârâtei suma de 4.800 lei cheltuieli de judecată.

F. Calea de atac împotriva

hotărârii primei instanțe.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Vaslui după rejudecare, au declarat apel A. S.A. și C.

G.

Hotărârea instanței de apel.

Prin decizia nr. 824/2017 din 17 noiembrie 2017, Curtea de Apel Iași, Secția civilă a admis apelul formulat de A. S.A. și C. împotriva sentinței civile nr. 224 din 27 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins cererea pârâtei S.C. B. S.A. Vaslui de obligare a reclamantei-apelante la plata sumei de 4.800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a obligat intimata la plata către apelant a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de la 22 septembrie 2017, Curtea de Apel Iași a respins excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității invocate de intimat și a respins proba cu expertiză evaluatorie solicitată de apelanți.

H. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel.

Împotriva încheierii din data de 22 septembrie 2017 și a deciziei nr. 824/2017 din 17 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Iași au declarat recurs A. S.A. și C. S.A., criticându-le sub următoarele motive de nelegalitate:

Referitor la încheierea de ședință din 22 septembrie 2017, aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța respingând în mod nelegal proba cu expertiza evaluatorie, considerând că aceasta nu este utilă și concludentă soluționării cauzei, deși la administrarea acestei probe în faza fondului, au fost încălcate dispozițiile art. 134 alin. 4 din Legea nr. 31/1990.

Instanța de fond nu a încuviințat pentru recurente un expert parte, iar instanța de apel nu a admis cererea privind efectuarea unei noi expertize. Mai mult chiar, expertul care a întocmit raportul în faza fondului a fost sancționat de ANEVAR cu suspendarea calității de membru pe o perioadă de 6 luni, în legătură cu raportul de evaluare a acțiunilor societății B. S.A., la solicitarea A.

Cu privire la decizia nr. 824/2017 a Curții de Apel Iași se arată că s-au aplicat greșit normele de drept incidente din cadrul Legii nr. 151/2014 cu privire la dreptul de retragere al acționarilor.

Indiferent de efectele Hotărârii AGEA din 3 august 2015 dreptul de retragere a recurentelor din societatea B. S.A. s-a născut fie în temeiul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 151/2014, dacă se consideră că Hotărârea AGEA din 20 februarie 2015 prin care s-a decis retragerea de la tranzacționare a societății a produs efecte juridice; fie în temeiul art. 4 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 151/2014, dacă se consideră că Hotărârea AGEA sus menționată nu produce efecte juridice; fie în baza art. 7 alin. 3 și 4 din Legea nr. 151/2014, dacă se consideră că Hotărârea AGEA din 20 februarie 2015 prin care s-a decis retragerea de la tranzacționare a societății nu a produs efecte juridice și că termenul de 120 de zile prevăzut de art. 2 alin. 1, la care se raportează prevederile art. 4 alin. 1 lit. c) din lege, nu se aplică în cazul specific al B. S.A., întrucât ASF a respins tranzacționarea acțiunilor B. S.A. în cadrul sistemului alternativ de tranzacționare ACRO operat de BVB.

Prin decizia nr. 615/2016, prin care s-a soluționat în mod definitiv acțiunea în anularea hotărârii AGEA B. S.A. din data de 3 august 2015, Curtea de Apel Iași nu a făcut niciun fel de apreciere cu privire la revocarea hotărârii AGEA B. S.A. din 20 februarie 2015.

Hotărârea din 3 august 2015 nu produce niciun efect asupra hotărârii AGEA B. S.A. din 20 februarie 2015, în baza căreia s-a născut dreptul de retragere al acționarilor B. S.A., neexistând nicio hotărâre definitivă a unei instanțe care să se pronunțe cu privire la acest aspect.

Hotărârea AGEA din 3 august 2015 a decis în sensul neaprobării unei „modalități de plată a acțiunilor către acționarii care doresc să se retragă din societate”, însă această hotărâre nu poate stinge dreptul de retragere al acționarilor care s-a născut

ope legis

, respectiv în baza Legii nr. 151/2014,  art. 3 alin. 91 sau în temeiul art. 4 alin. 1 lit. c) sau art. 7 alin. 3 și 4.

O hotărâre AGA nu poate fi interpretată ca reprezentând un act juridic prin care acționarii pot decide neaplicarea unei norme legale.

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 151/2014, „în situația în care adunarea generală a acționarilor hotărăște ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, acționarii au dreptul de a se retrage din societate în condițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990, republicată cu modificările și completările ulterioare”.

Hotărârea AGEA B. S.A. din 3 august 2015 nu poate produce niciun efect cu privire la drepturile acționarilor care și-au exercitat dreptul de retragere din societate, întrucât ar fi încălcate dispozițiile art. 1403 C. civ.

Hotărârea AGEA din 3 august 2015, adoptată potrivit Legii nr. 31/1990 și Legii nr. 297/2004, nu poate revoca și anula efectele unei hotărâri AGEA adoptate potrivit unei legi speciale, respectiv Legea nr. 151/2014, care prevede o procedură specială de adoptare a unei hotărâri AGA, ce include și o serie de termene imperative ce trebuie respectate de părțile implicate.

Societatea B. S.A. avea posibilitatea de a revoca hotărârea AGEA adoptată la 20 februarie 2015 numai în termenul de 120 de zile prevăzut de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 151/2014, termen ce a expirat la 25 februarie 2016, și înainte ca acționarii să își exprime intenția fermă de a se retrage din societatea B. S.A. Doar în această situație, hotărârea AGEA prin care s-a decis delistarea putea fi revocată fără a afecta drepturile acționarilor și fără a aduce atingere principiului securității raporturilor juridice.

Singura hotărâre adoptată de societatea B. S.A. potrivit dispozițiilor Legii nr. 151/2014 este cea din 20 februarie 2015, prin care s-a hotărât delistarea societății, astfel că dreptul de retragere al acționarilor s-a născut potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 151/2014.

B. S.A. are dreptul de a adopta oricând o hotărâre AGEA prin care să decidă cu privire la modalitatea de tranzacționare a acțiunilor emise de societate, însă această hotărâre nu poate afecta drepturile acționarilor deja câștigate de aceștia potrivit dispozițiilor Legii nr. 151/2014.

Legea nr. 151/2014 nu prevede posibilitatea extinderii termenului de 120 zile sau posibilitatea de revenire asupra deciziei ulterior acestui termen, întrucât societățile trebuie să-și clarifice situația juridică, să fie listate, sau după caz, să finalizeze procedurile de retragere, până la momentul desființării Pieței Rasdaq (octombrie 2015).

În cazul societății B. S.A., acționarii sunt captivi în societate, întrucât aceasta refuză să finalizeze procedura de retragere și să achite contravaloarea acțiunilor deținute de acționarii ce și-au exercitat dreptul de retragere, iar, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Regulamentul ASF nr. 17/2014, societatea a efectuat demersuri pentru blocarea acțiunilor pentru care s-a exercitat dreptul de retragere. Societatea a fost delistată, la acest moment acționarii ce și-au exercitat dreptul de retragere și societatea B. S.A. au interese contrarii.

Recurentele dețin un drept de creanță asupra societății, născut și actual, reprezentat de contravaloarea acțiunilor deținute în cadrul societății B. S.A.

Dacă se admite că hotărârea AGEA B. S.A. din 3 august 2015 a fost convocată potrivit dispozițiilor Legii nr. 151/2014, încălcând astfel autoritatea de lucru judecat în ce privește considerentele deciziei nr. 615/2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, atunci s-ar naște dreptul de retragere potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 151/2014, întrucât AGEA nu s-a desfășurat în termenul de 120 de zile prevăzut de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 151/2014, termen ce a expirat la data de 25 februarie 2015.

În același sens este și Decizia nr. 1921 din 13 august 2015 ASF prin care pârâta intimată a fost obligată să continue procedura de retragere a acționarilor din societate și să solicite oficiului registrului comerțului, numirea unui evaluator independent în vederea întocmirii unui raport de evaluare.

Pârâta-intimată nu s-a conformat acestei decizii administrative emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Prin Decizia nr. 3079 din 26 octombrie 2015 ASF a decis că se retrag de la tranzacționarea pe BVB - Piața Rasdaq acțiunile emise de societatea B. S.A. Vaslui, începând cu data de 27 octombrie 2015, statuând și că drepturile și obligațiile părților implicate rezultate în baza Legii nr. 151/2014 rămân neafectate, societatea având obligația achitării contravalorii acțiunilor pentru acționarii îndreptățiți.

Chiar dacă s-ar considera că nu a fost deja născut dreptul de retragere al acționarilor societății B. S.A., potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 151/2014, în urma emiterii Deciziei ASF nr. 3079 din 26 octombrie 2015 prin care s-a decis retragerea de la tranzacționare a acțiunilor societății B. S.A., dreptul de retragere s-ar fi născut potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 3 și 4 din Legea nr. 151/2014.

Se solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte de a apreciat că acestea sunt fondate și le-a admis pentru următoarele considerente:

În mod greșit, Curtea de apel a reținut că nu mai subzistă temeiul în baza căruia reclamantele să solicite obligarea pârâtei la plata contravalorii acțiunilor deținute la B. S.A., precum și la plata dobânzii penalizatoare aferentă debitului principal, calculată de la data scadenței plății aferente dreptului de retragere - 18 iunie 2015 și până la momentul plății efective, reținând că prin decizia acționarilor din 3 august 2015 a fost revocată hotărârea AGEA a S.C. B. S.A. nr. 1 din data de 20 februarie 2015.

În realitate, temeiul de drept care conduce la nașterea dreptului de retragere a acestora din societatea B. S.A. este reprezentat de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 151/2014.

Potrivit acestui text de lege, „în situația în care adunarea generală a acționarilor hotărăște ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, acționarii au dreptul de a se retrage din societate în condițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare”.

Așadar, este de necontestat dreptul reclamantelor acționare de retragere din societatea pârâtă, iar acțiunea în pretenții reprezentând contravaloarea acțiunilor este întemeiată.

Curtea de apel a aplicat greșit normele legale incidente în cauză, reținând că nu mai subzistă temeiul în baza căruia reclamantele să solicite obligarea pârâtei la plata contravalorii acțiunilor deținute la B. S.A.

Ca urmare a nașterii dreptului de retragere, reclamantele-intimate au depus în termen legal cerere de retragere din societatea B. S.A.

Este de menționat că în același sens este și poziția Autorității de Supraveghere Financiară care a emis decizia nr. 1921 din 13 august 2015, în cadrul căreia a arătat fără echivoc faptul că societatea pârâtă este obligată să continue procedura de retragere a acționarilor din societate. ASF a obligat pârâta-intimată să solicite, în termen de trei zile lucrătoare de la data deciziei, oficiului registrului comerțului numirea unui evaluator independent în vederea întocmirii unui raport de evaluare.

Cu toate că aceste argumente au fost aduse de reclamantele-recurente și prin motivele de apel, Curtea de apel nu a răspuns în niciun fel acestora.

Mai mult decât atât, prin decizia nr. 3079 din 26 octombrie 2015, Autoritatea de Supraveghere Financiară a decis retragerea de la tranzacționarea pe BVB - Piața Rasdaq a acțiunilor emise de societatea B. S.A. Vaslui începând cu data de 27 octombrie 2015.

Prin aceeași decizie s-a reținut că drepturile și obligațiile părților implicate rezultate în baza Legii nr. 151/2014 rămân neafectate, societatea având obligația achitării contravalorii acțiunilor pentru acționarii îndreptățiți.

În aceste condiții, sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 151/2014, potrivit cărora „În situația în care ASF nu admite tranzacționarea acțiunilor pe piața reglementată, acționarii societății au dreptul de a se retrage din societate, în condițiile stabilite la art. 3”.

Pentru toate aceste considerente, este evident faptul că dreptul de retragere al acționarilor societății B. S.A. Vaslui s-a născut potrivit dispozițiilor Legii nr. 151/2014.

Pe de altă parte, societatea pârâtă-intimată are obligația de a achita acționarilor ce și-au exprimat intenția de a se retrage din societate contravaloarea acțiunilor deținute.

Pentru a se determina prețul pe acțiune cu respectarea dispozițiilor legale este necesară efectuarea unei noi expertize.

Curtea de apel a greșit respingând această probă având în vedere motivele de apel, în care se arată faptul că prin încheierea de la 12 decembrie 2016 Tribunalul Vaslui a luat act de cererea modificatoare formulată de A. S.A., în sensul că aceasta înțelege să-și majoreze cuantumul pretențiilor, privind obligarea pârâtei la plata contravalorii acțiunilor la prețul de 23,65 lei/acțiune.

Pe de altă parte, este necesar ca prețul să reflecte valoarea reală a acțiunilor societății B. S.A., iar acest deziderat nu poate fi atins decât prin efectuarea unui nou raport de expertiză, iar părțile să aibă dreptul la un expert consilier parte, aceasta reprezentând o garanție a unui proces echitabil.

Față de aceste considerente, Înalta Curte a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, a admis recursurile declarate de reclamantele C. S.A. și A. S.A. împotriva încheierii din 22 septembrie 2017 și a deciziei nr. 824/2017 din 17 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Iași, Secția civilă.

Pe cale de consecință, a fost casată în parte încheierea din 22 septembrie 2017 numai în ce privește soluționarea cererii privind administrarea probelor.

A fost casată decizia recurată și s-a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.