ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3419/2018

Asupra cauzei de față, constata următoarele: Prin Decizia nr. 2525 din 14 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâtul A. împotriva Deciziei civile nr. 416 din 15 iunie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Împotriva acestei decizii, pârâtul A. a formulat calea de atac extraordinară a contestației în anulare. Pârâtul și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 503 alin. (1) pct. 2 și pct. 3 C. proc. civ. În cuprinsul acesteia, pârâtul a susținut că instanța de recurs a apreciat greșit asupra câtimii obiectului cererii de chemare în judecată, făcând trimitere doar la valoarea bunurilor imobile, a căror valoare este de 994.490 RON, iar nu la întregul obiect al acțiunii, care mai cuprinde și anularea actului de lichidare a regimului comunității legale.

Or, a susținut pârâtul, comunitatea legală cuprinde mai multe bunuri, printre care și un autoturism, a cărui valoare este 62.423 RON. Așadar, în raport de toate acestea, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată se face prin cumularea valorilor bunurilor cuprinse în convenția matrimonială, sumă care depășește pragul de 1.000.000 RON. Această greșeală a instanței de recurs se circumscrie art. 503 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind o greșeală materială cauzată de calcul eronat. A solicitat și judecarea cauzei în lipsă. Analizând excepția de inadmisibilitate a contestației în anulare, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele: Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 503 alin. (2) C. proc. civ., (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs). Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în anulare specială, reglementată de dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi promovată în situația în care se atacă o hotărâre pronunțată în recurs, respectiv când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Prin urmare, pe calea contestației în anulare pot fi valorificate doar nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. În speță, prin motivele contestației în anulare, contestatorul A. a susținut că instanța de judecată a greșit când a apreciat că obiectul cererii de chemare în judecată nu depășește suma de 1.000.000 RON.

A apreciat că este o greșeală materială, de calcul, pentru că instanța a omis să aibă în vedere totalitatea bunurilor cuprinse în comunitatea legală. Înalta Curte constată că aceste susțineri nu pot fi circumscrise textelor de lege care reglementează cazurile contestației în anulare, mai sus citate, contestatorul criticând, în realitate, administrarea și interpretarea probelor, precum și soluția instanței de recurs. De asemenea, Înalta Curte mai reține și că prin Decizia nr. 2525 din 14 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost soluționat recursul declarat de pârâtul A., potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., iar decizia pronunțată în cauză nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, nefiind întrunite condițiile art. 503 C. proc. civ. raportat la art. 504 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă. Având în vedere și dispozițiile art. 451 alin. (1) C. proc. civ., precum și înscrisul aflat la fila 42, urmează să oblige pe contestatorul A. la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata B., reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 2525 din data de 14 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Obligă contestatorul la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata B. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.10.2018.