ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2525/2018

Prin cererea înregistrată la data de 23.09.2015 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. anularea convenției matrimoniale intervenite între părți autentificate sub nr. x/16.12.2013 la Biroul Notarial "C." - Satu Mare; anularea actului de lichidare a regimului comunității legale autentificat sub nr. x/16.12.2013 la Biroul notarial "C." - Satu Mare; anularea actului de partaj voluntar autentificat sub nr. x/16.12.2013 la Biroul notarial "C." - Satu Mare cu privire la apartamentele x situate în Satu Mare, Micro x și imobilul situat în județul Satu Mare.

Prin sentința civilă nr. 503 din 12 februarie 2016, Judecătoria Satu Mare, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, în raport de criteriul valoric, și anume valoarea obiectului principal al litigiului de 994.490 RON.

Tribunalul Satu Mare, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 352 D din 18 noiembrie 2016 a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta A. și a anulat convenția matrimonială încheiată între reclamantă și pârât, autentificată sub nr. x din 16.12.2013 la BNP "C."- Satu Mare, actul de lichidare a regimului comunității legale autentificat sub nr. x din 16.12.2013 la BNP "C."- Satu Mare, precum și actul de partaj voluntar autentificat sub nr. x din 16.12.2012 la BNP "C."- Satu Mare; a obligat pârâtul să plătească statului suma de 13549,9 RON, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantei sub formă de scutire de la plata taxei de timbru.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul B., iar Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 416 din 15.06.2017, l-a respins, ca nefondat.

Reclamantul B. a declarat recurs împotriva acestei decizii, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că hotărârea instanței de apel este vădit nelegală, întrucât au fost ignorate normele de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susținut că instanța de apel a reluat în mod stereotip motivarea primei instanțe și a confirmat, implicit, împrejurarea că toate probele administrate de către recurent pe parcursul cercetării judecătorești în apel nu au fost analizate, cu toate că au fost încuviințate în probațiune. Instanța de apel a reținut eronat că s-au probat doar acte de violență din perioada anterioară încheierii actelor notariale contestate.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție a derulat procedura de filtru, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului și comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze puncte de vedere la raport.

Prin raport s-a apreciat că decizia atacată nu are deschisă calea de atac a recursului.

Intimata-reclamantă A. a formulat punct de vedere la raport și a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Prin rezoluția din 6 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a acordat termen la 5 octombrie 2017, fără citarea părților, pentru judecarea recursului.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 - privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010-privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat de Ordonanța de urgență nr. 95 din 8.12.2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Conform dispozițiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.

În speță, așa cum rezultă din actele dosarului, decizia instanței de apel, atacată cu recurs, a fost pronunțată într-o acțiune evaluabilă în bani, în care se solicită anularea convenției matrimoniale cu privire la mai multe imobilele ce au făcut obiectul acesteia, pretenția dedusă judecății fiind în valoare de 994.490 de RON.

Cum cererea de chemare în judecată este evaluabilă în bani, iar valoarea pretențiilor nu depășește pragul valoric de 1.000.000 RON, se constată că, în speță, este incident art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel încât hotărârea atacată nu este supusă căii de atac a recursului, în raport de criteriul valoric.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele sus menționate, decizia atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 493 alin. (5) din același cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 416 din 15 iunie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul recursul formulat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 416 din 15 iunie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.06.2018.