ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3359/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3359/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 iunie 2017 pe rolul Tribunalului Argeș, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția de Investigare A Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce, respectiv obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția De Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală să plătească reclamanților drepturile reprezentând creșterile salariale prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, precum și obligarea pârâților la plata dobânzilor legale penalizatoare.

La termenul de judecată din 2 noiembrie 2017, instanța, din oficiu, a dispus disjungerea cauzei, pentru reclamanții L., M. și N. formându-se Dosarul nr. x/2017.

Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 3624 din 2 noiembrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, a admis excepțiile de necompetență teritorială. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții L., M. și N. în favoarea Tribunalului Mehedinți.

S-a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, republicată, competența soluționării conflictului individual de muncă revine Tribunalului Mehedinți, în circumscripția căruia reclamanții își au locurile de muncă.

Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 423 din 19 iunie 2018, în baza art. 139 alin. (5) C. proc. civ., a disjuns acțiunea formulată de reclamantul N. și a fixat termen de judecată, cu citarea părților. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele L. și M. în favoarea Tribunalului Argeș. A constatat că s-a ivit un conflict negativ de competență. A suspendat judecata cauzei și înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

S-a reținut, în esență, din interpretarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și având în vedere faptul că reclamantele au calitatea de grefier în cadrul Direcția De Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Biroul teritorial Mehedinți, că în cazul litigiilor de muncă, competența teritorială este derogatorie de la cea reglementată de art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății îl constituie cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele L. și M., grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Mehedinți având ea obiect drepturi salariale.

Se observă că instanțele aflate în conflict, în examinarea competenței teritoriale în soluționarea acțiunii, au apreciat ca fiind aplicabile, fie dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., fie cele cuprinse la art. 210 din Legea nr. 62/2011.

În soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze acțiunea reclamantelor, incidența acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestora de grefieri ce-și desfășoară activitatea în Biroul Teritorial Mehedinți din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a cărei activitate este reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, care la art. 4 alin. (1) prevede că "Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este organizată în structură centrală și structură teritorială", iar la alin. (5) stipulează că "Prin ordin al procurorului-șef al Direcției de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se pot înființa în localitățile în care își au sediul parchetele de pe lângă curțile de apel ori tribunale și în raport cu circumscripțiile acestora ori desființa, după caz, servicii sau birouri teritoriale conduse de procurori-șefi".

La art. 9 din actul normativ menționat se prevede că "Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se încadrează cu personal asimilat judecătorilor și procurorilor, personal auxiliar de specialitate, personal economic și administrativ, în limita posturilor aprobate potrivit legii", iar art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate a! instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice stipulează la alin. (2) că "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT".

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței în care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate In circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Dispozițiile alin. (3) prevăd că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Norma legală menționată reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, interzicând sesizarea instanței competente dacă este cea la care acesta își desfășoară activitatea,

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței. Prin acest text legal sunt nominalizați, fără nicio distincție, subiecții pe care legiuitorul a înțeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanțelor la care aceștia funcționează, instanțe judecătorești ori parchete, instanțe/parchete civile ori militare.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. conțin o derogare de ia normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum, în cauză, este îndeplinită condiția premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Argeș, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Pitești, învecinată Curții de Apel Craiova, în a cărei circumscripție se află Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Mehedinți, unde aceștia își desfășoară activitatea în calitate de grefieri.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.