ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3014/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2016 pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud, secția I civilă, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Fondul de protecție a victimelor străzii, ulterior fiind introdus în cauză, în temeiul Legii nr. 132/2017, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România și cu intervenientul forțat B. (în calitate de persoană responsabilă de producerea accidentului rutier), obligarea pârâtului de ordin la plata sumei de 500.000 RON daune morale, la plata sumei de 325,92 RON daune materiale, ia plata sumei de 850 RON lunar rentă de la data producerii accidentului până la dobândirea integrală a capacității de muncă și la plata sumei de 50.000 RON daune pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

Prin sentința nr. 1297/F din 27 noiembrie 2017 Tribunalul Bistrița Năsăud a admis în parte acțiunea; a obligat pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România să plătească reclamantului suma de 176,46 RON daune materiale și suma de 25.000 RON daune morale; a respins celelalte pretenții deduse judecății, ca neîntemeiate; a obligat pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a fost obligat să plătească reclamantului suma de 936,74 RON cheltuieli de judecată vizând cheltuieli deplasare și trimiteri poștale și a luat act că vor fi solicitate pe cale separată cheltuieli privind onorariul avocațial; a obligat același pârât, în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, să plătească Statului Român suma de 1.360,3 RON cheltuieli judiciare, sumă ce reprezintă cheltuieli de care a beneficiat reclamantul de scutire de la plata taxei judiciare de timbru stabilită în acest litigiu pentru pretențiile admise.

Prin decizia nr. 71/A din 25 aprilie 2018 Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. reclamantul A., arătând următoarele:

- Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1385, 1387, 1388 și 1391 C. civ., respectiv în mod greșit a apreciat asupra cuantumului despăgubirii acordate a reclamantului, neacordării sumelor de 850 RON cu titlu de rentă lunară și de 50.000 RON solicitată pentru restrângerea posibilităților de viață.

- Instanța de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive străine de natura cauzei în ceea ce privește reținerea unui procent de culpă atât în sarcina lui C., cât și în sarcina reclamantului, hotărârea fiind dată cu încălcarea an. 3 371 C. civ. și art. 28 din Ordinul nr. 14/2011 CSA;

- Decizia recurată a fost dată cu încălcarea art. 49 din Ordinul CSA nr. 14/2011, respectiv nu a fost avut în vedere art. 49 pct. 2 lit. d) din actul normativ care instituie regula conform căreia despăgubirile în cazul vătămărilor corporale se stabilesc conform legislației și jurisprudenței din România. Deși au fost depuse seturi întregi de hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele naționale în spețe similare, instanțele anterioare nu au ținut cont de acestea.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 29.06.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu simt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea in porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015 precum și prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30.05.2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Parte I, nr. 582 din 20.07.2017 în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin Decizia nr. 52 din 18.06.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 609 din 17.07.2018, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Având în vedere că decizia Curții de Apel Cluj este pronunțată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidență cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță se va stabili potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional, și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reține, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 27 iulie 2016 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, B., obligarea pârâtului de ordin la plata sumei de 500.000 RON daune morale, la plata sumei de 325,92 RON daune materiale, la plata sumei de 850 RON lunar rentă de la data producerii accidentului până la dobândirea integrală a capacității de muncă și la plata sumei de 50.000 Iei daune pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

Cuantumul acestor pretenții se situează sub pragul valoric impus de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situație față de care Decizia nr. 71/A din 25.04.2018 a Curții de Apel Cluj nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 71/A din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., domiciliat în județul Bistrița-Năsăud și cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați "D." din județul Cluj împotriva Deciziei nr. 71/A din 25 aprilie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți B., cu domiciliul în județul Bistrița-Năsăud, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, cu sediul în București, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, cu sediul ales in București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.09.2018.