ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2991/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 23 octombrie 2015, reclamanta Parohia Ortodoxă Bodești a formulat, în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială comuna Scânteia prin Primar, acțiune în constatare cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilelor biserică, casă parohială și cimitir în suprafață de 2.700 mp, pe care le-a apreciat la suma de 600.000 RON. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art. 1890 și urmat. C. civ. 1864 și art. 35 C. proc. civ. Tribunalul Iași, secția I civilă, prin sentința nr. 487 din 8 martie 2017, a admis, în parte, acțiunea. A constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilelor: biserică cu hramul "Sf. Cuv.

Parascheva" situată în județul Iași, cu suprafață de 211 mp, determinată prin punctele de contur "14-35 în planul de amplasament și delimitare a imobilului, planșa 4, anexă la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar A., plan care face parte integrantă din hotărâre și casă parohiala, în suprafață de 113 mp, delimitată de punctele de contur 6-U în planul de amplasament și delimitare a imobilului, planșa 3, anexă la același raport de expertiză. A respins, ca nefondată, cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2.700 mp cu destinația de cimitir. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.194 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1890 și art. 1847 C. civ., respectiv să posede bunul în intervalul de 30 de ani, iar posesia sa fie utilă, continuă, neîntrerupta, pașnică, publică și sub nume de proprietar, pentru biserică și casa parohială. În ceea ce privește cimitirul, instanța a constatat că potrivit art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 coroborat cu pct. 3 din Lista anexa 1 la lege, cimitirele comunale fac parte din domeniul public local al comunei. Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin Decizia nr. 873 din 28 noiembrie 2017, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în parte.

A constatat că Parohia Ortodoxă Bodești a dobândit dreptul de proprietate - prin uzucapiunea de 30 de ani - asupra terenului cu destinația de cimitir, în suprafață de 2400 mp, conform raportului de expertiză și planului de amplasament și delimitare a imobilului, planșa nr. 2, anexă la raportul efectuat de expert tehnic A., situat în județul Iași, tarlaua x, parcela x. A păstrat dispoziția de respingere a cererii privind constatarea dobândirii, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate asupra terenului cu destinația de cimitir în suprafață de 697 mp. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin deciziei. A respins apelul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială comuna Scânteia prin Primar împotriva aceleiași sentințe și a obligat-o pe pârâtă să plătească apelantei - reclamante suma de 550 RON cheltuieli de judecată în apel.

S-a notat, în ceea ce privește imobilul cu destinația cimitir, pe de o parte, ca art. 1844 C. civ. nu își găsește aplicabilitatea în speța, deoarece respectivele terenuri nu fac parte din categoria la care se referă textul de lege, nefiind exceptate de a fi obiect al dreptului de proprietate privată, iar pe altă parte, că nici raționamentul tribunalului fundamentat pe art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 nu este corect, având în vedere că la data intrării acesteia în vigoare, termenul de 30 de ani, necesar prescripției achizitive, era deja împlinit. Cu privire la suprafața de 697 mp cu destinația de cimitir, curtea de apel a observat că aceasta a intrat în proprietatea apelantei - reclamante ca urmare a donației, rezultând că nu se poate constata dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.

Cu privire la apelul pârâtei, instanța a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 454 C. proc. civ., deoarece situația vizată de textul de lege se referă la recunoașterea totală a pretențiilor reclamantului, iar în speță, apelantul - pârât a recunoscut parțial pretențiile reclamantei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Scânteia prin Primar, ale cărui motive nu au fost. circumscrise formal în cele cuprinse la art. 488 C. proc. civ. A criticat decizia din apel ca fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale din materia uzucapiunii dar și a celor care reglementează regimul juridic al dreptului de proprietate publică, motiv pentru care a solicitat schimbarea acesteia, în sensul respingerii capătului de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra terenului cu destinația de cimitir, în suprafață de 2.400 mp.

A solicitat, de asemenea, admiterea apelului propriu referitor la cheltuielile de judecată, stabilite la fond și apel. A apreciat ca fund corect aplicate dispozițiile art. 1844 C. civ. de la 1864, potrivit cărora nu se poate prescrie domeniul lucrurilor, care, prin natura lor proprie sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiect al dreptului de proprietate privată ci sunt scoase afară din comerț. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, a solicitat a se observa că în mod greșit a fost obligată la plata acestora, întrucât nu a fost parte căzută în pretenții (s-a admis acțiunea reclamantei pentru ceea ce a solicitat și s-a respins pentru ce a solicitat respingerea), neavând deci nicio culpă procesuală.

la data de 20 martie 2018, în termen legal, intimata - reclamanta Parohia Ortodoxă Bodești a formulat întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, nulitatea cererii de recurs pentru neindicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor. Dacă se va trece peste excepția ridicată, intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată. Urmare a comunicării întâmpinării, recurenta a depus răspuns la întâmpinare la 10 aprilie 2018. Cu privire la excepția nulității a solicitat respingerea acesteia, urmând a se observa, prin prisma art. 489 alin. (1) C. proc. civ., că recursul a fost motivat (în termenul legal) deși nu s-a indicat expres și temeiul din art. 488 din cod în care se încadrează motivele.

Pe fond, a solicitat înlăturarea apărărilor formulate prin întâmpinare. La data de 2 mai 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C3, la 3 mai 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. La data de 21 mai 2018, a fost înregistrat punctul de vedere al recurentei, prin care a solicitat a se sesiza Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc.

civ. cu privire la efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017, Totodată, a considerat că recursul este admisibil, decizia instanței de control constituțional fiind de imediată aplicare tuturor proceselor în curs. Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed: Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute Sa art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015, precum și prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv". Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, la care s-au conexat dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc.

civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, s-a stabilit că efectele deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017). Or, în speță, s-a solicitat de către reclamantă, prin acțiunea promovată, să se constate dreptul de proprietate asupra imobilelor biserică, casă parohială și cimitir în suprafață de 2.700 mp, pe care ie-a apreciat la suma de 600.000 RON. Totodată, se reține că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești la 23 octombrie 2015, anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial.

Ca atare, având în vedere că decizia Curții de Apel Iași, atacată, este pronunțată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nu este incidență cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță stabilindu-se potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs. Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare. În ceea ce privește solicitarea intimatei - reclamante, formulată prin întâmpinare, de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta urmează a fi respinsă în condițiile în care partea nu a tăcut dovada respectivelor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Scânteia, prin primar împotriva Deciziei nr. 873 din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Respinge solicitarea intimatei - reclamante Parohia Ortodoxă Bodești de obligare a recurentei la piața cheltuielilor de judecată. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.09.2018.