ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2985/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație șt Justiție, secția I civilă, la data de 15 iunie 2018 sub nr. x/2018, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ., anularea Deciziei nr. 2430 din 14.06.2018 a acestei instanțe, despre care a arătat că este contradictorie cu sentința nr. 8451 din 26.05.1998 pronunțată de Judecătoria sector 1 București în Dosar nr. x/1998.

În motivare, revizuentul a arătat că mai multe instanțe de judecată decât cele legale în gradele de jurisdicție parcurse nu s-au pronunțat cu privire la situația de fapt și motivarea în drept asupra înscrisurilor determinante și doveditoare, nule de drept, ce au stat la baza emiterii Ordinului nr. 64 din 04.06.1998 de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Revizuentul a mai arătat că până la data emiterii acestui ordin nu a avut niciun fel de sancțiune aplicată, nu a fost înregistrat cu învoiri fără plată ori absențe nemotivate și că înscrisurile ce au stat la baza emiterii respectivului ordin nu au respectat condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, fiind întocmite în lipsa revizuentului, cu nerespectarea procedurii de predare-primire a mijloacelor fixe. Aceste înscrisuri nu fac dovada refuzului revizuentului de a-și îndeplini sarcinile de serviciu, astfel încât sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă a fost aplicată nelegal și. abuziv.

De asemenea, a arătat că Decizia nr. 2430 din 14.06.2018 a Înaltei Curți nu poate fi apreciată ca temeinică și legală, întrucât este potrivnică sentinței nr. 8451 din 26.05.1998 pronunțată de Judecătoria sector 1 București în Dosar nr. x/1998

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunțarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea "unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul".

Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs, legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei,

O instanță de recurs evocă fondul cauzei atunci când, statuând în drept în mod diferit față de modalitatea în care au făcut-o instanțele anterioare, pronunță o soluție proprie și diferită de cele anterior date în aceeași cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că în speță, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, a fost respinsă, pentru neîntrunirea condițiilor legale, cererea de revizuire formulată de petent împotriva Deciziei nr. 1810 din 16.05.2018 Înaltei Curți de Casație și justiție, secția I civilă.

De asemenea, prin Decizia nr. 1810 din 16.05.2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 1021 din 22.03.2018 a Înaltei Curți; prin Decizia nr. 1021 din 22.03.2018 a fost respinsă cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 346 din 02.02.2018 a aceleiași instanțe; prin Decizia nr. 346 din 02.02.2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 1811 din 16.11.2017 a Înaltei Curți; prin Decizia nr. 1811 din 16.11.2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1315 din 22.09.2017 a Înaltei Curți; prin Decizia nr. 1315 din 22.09.2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 892 din 25.05.2017 a Înaltei Curți; prin Decizia nr. 892 din 25.05.2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva nr. x din 04.04.2017 a Înaltei Curți; prin Decizia nr. 649 din 04.04.2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 107 din 19.01.2017 a Înaltei Curți; prin Decizia nr. 107 din 19.01.2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 1663 din 13.05.2016 a Înaltei Curți, etc.

Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire și anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, condiție impusă prin dispozițiile art. 322 C. proc. civ. și necesar a fi îndeplinită pentru cazul de revizuire prevăzut la pct. 2, invocat de revizuent, respectiv "dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut", situație în raport de care analizarea altor condiții specifice reglementate de cazurile de revizuire invocate devine inutilă.

De asemenea, nu se poate reține ca fiind întrunită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, avută în vedere de cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., civ, între litigiul soluționat prin Decizia nr. 2430 din 14.06.2018 a Înaltei Curți - ce a respins pentru neîntrunirea condițiilor legale de admisibilitate o altă cerere de revizuire inițiată de aceeași parte și litigiul soluționat prin Decizia nr. 2478/A din 13.10.1998 a Tribunalului București - în care s-a judecat contestația revizuentului formulată împotriva Ordinului de desfacere a contractului său de muncă.

Pe de altă parte, față de caracterul repetitiv și nejustificat al cererilor de revizuire formulate de parte, de o manieră care corespunde unui exercițiu abuziv al dreptului de a sesiza instanța, concretizat în inițierea a peste zece cereri de revizuire toate respinse ca inadmisibile, Înalta Curte va face aplicare în cauză dispozițiilor art. 108

1

alin. (1) lit. a) C. proc. civ., impunându-se sancționarea revizuentului cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 700 RON.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă, iar revizuentului i se va aplica amenda judiciară în cuantum de 700 RON, conform art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2430 din 14 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

În baza art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. aplică revizuentului amenda judiciară de 700 RON.

Irevocabilă.

Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare în ceea ce privește sancțiunea amenzii.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.09.2018.