ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2430/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1021 din 22 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 346 din 2 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin decizia nr. 1810 din 16 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 1021 din 22 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și a fost obligat revizuentul la plata sumei de 500 RON amendă judiciară, în conformitate cu dispozițiile art. 1081 alin. (1) pct. î) lit. a) C. proc. civ.

Împotriva acestei din urmă decizii, A. a formulat cerere de revizuire.

În cuprinsul cererii de revizuire, a invocat motivele prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 2 și 7 C. proc. civ.

A arătat că este incident pct. 2 al art. 322 C. proc. civ. deoarece mai multe instanțe egale în grad nu s-au pronunțat cu privire la situația de fapt dedusă judecății.

A mai susținut și că hotărârea nr. 1810 din 16 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, este potrivnică cu dezlegarea dată de sentința nr. 8451 din 26 mai 1999 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1, menținută prin decizia nr. 2478/A din 13 octombrie 1999 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare ori o hotărâre dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.

Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate este limitativă, iar nu exemplificativă, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege.

Prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire ia hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., deoarece în alt fel s-ar ajunge să se încalce principiul legalității căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile reglementate de aceasta.

Or, în speță, nu se identifică o asemenea situație, întrucât prin decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cerere de revizuire, a fost respinsă ca inadmisibilă, o altă cerere de revizuire.

Așa fiind, cum decizia atacată cu revizuire, nu a fost pronunțată în recurs și nu evocă fondul pricinii, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale alte unei cereri de revizuire, întemeiată în drept pe art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Referitor la motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă se poate cere în următoarele cazuri ... "dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Astfel, prin sentința nr. 8451 din 26 mai 1998 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1, a fost respinsă contestația formulată de A. împotriva Ordinului nr. 64 din 4 iunie 1998 emis de Secretarul de Stat B. din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al salariatului A.

Apelul declarat de A. împotriva sentinței nr. 8451 din 26 mai 1999 a Judecătoriei Sectorului 1 a fost respins prin decizia nr. 2478 A din 13 octombrie 1999 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Așadar, dosarul nr. x/1999 al Judecătoriei Sectorului î în care s-a pronunțat sentința nr. 8451/1999 avea ca obiect contestație concediere, A. avea calitatea de contestator, iar Ministerul Muncii și Protecției Sociale cea de intimat.

Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție a avut ca obiect cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 1021 din 22 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin urmare, nu este îndeplinită în speță condiția esențială a triplei identități, de părți, obiect și cauză.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1810 din 16 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.06.2018.